And the Oscar goes to…

Mă bucură Oscarul primit de Argo. Am văzut filmul cu puțin timp înainte să merg în Iran și mi-a plăcut foarte mult. Am mai spus-o și o repet: Ben Affleck a fost o surpriză plăcută. iranÎntotdeauna l-am considerat un actor ușurel, însă nu prea e așa. Cu mici excepții, scenariul lui Argo respectă povestea americanilor care, în 1979, au reușit să scape de revoluționarii lui Khomeini. Cel puțin așa susține ambasadorul nostru în Iran, Cristian Teodorescu, amic cu ambasadorul canadian, salvatorul diplomaților americani. Domnul Teodorescu știe poveste la prima mână și mi-a spus că cea mai mare exagerare este vizita în bazar a fugarilor americani. Da, este tras de păr episodul, însă per total scenariul e foarte bine scris. Filmul nu are burți, te ține și Ben Affleck este interesant și ca actor. Tare mult îmi doresc să vad un astfel de film făcut de un roman. Aș vrea ca cinematografia noastră să depășească faza elitistă de festival și să se adreseze și publicului. Să scăpăm de obsesia atmosferei din comunism și să facem filme de război, acțiune, comedii…

 

P.S. Și da, canadienii au fost miezul în operațiunea din Teheran. Asta se vede mai puțin în film că doar a fost făcut la Hollywood și nu în Ottawa. 🙂

7 thoughts on “And the Oscar goes to…

  1. americanu

    Hmm mi se pare finalul un pic exagerat…prea mult suspans….
    Pai de la Filantropica,California dreamin….nu prea am mai vazut un film romanesc,diferit..poate Despre oameni si melci.

    Reply
  2. Stefana

    A fost OK Argo, dar cred ca a fost mai mult fictiune decat realitate. Dar pana la urma e film si nu documentar.
    Legat de filmele romanesti, am si eu aceasi speranta. Si eu astept sa vad filme faine, fara legatura cu comunismul. Dar la noi filmele se fac pentru cei de afara, pentru oamenii de festival si nu pentru publicul roman.

    Reply
  3. Mihai

    Cinematografia noastra abia supraviestuiste, dat fiind bugetele foarte mici. Abia se gasesc bani pentru un film din acesta ieftin, elitist. Nu are rost sa visam la blockbustere.

    Reply
  4. gigi

    Sunt nerăbdător să văd şi eu filmul ! în ceea ce priveşte filmul românesc putem spune că lucrurile încep să se mişte uşor , după lunga tăcere de după 1989 .

    Reply
  5. kilroy

    Am inteles ca, in plus fata de realitate, au fost: bazarul, intrarea garzilor revolutionare exact cand americanii ieseau pe usa din dos si rezervarea biletelor in ultima secunda. Dar, chiar si fara acestea, povestea este una plina de suspans si farmec, semanand – pana la un punct – cu povestile de spionaj din WWII. Recunosc ca mai intai am citit rezumatul aventurii, dar si asa filmul mi-a placut mult.

    Reply
  6. cristina

    In Romania ordinea pe care o vad eu este asa pentur un muritor de rind: dovedesti ca ai valoare (deci trebuie sa iei un premiu pe undeva si sa fii confirmat) si apoi faci si filme pentru public. Cat despre Argo eu il vad un premiu politic mai degraba pentru ca percep Django unchained mai reusit. Si in plus este mult mai sensibil ca subiect si actiune… Ar fi interesant de stiut cati din juriu nu erau afro-americani :)…Dar “de gustibus non disputandum est” …

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.