Category Archives: țara mea de glorii

Adelin Petrișor, Pro TV

În urmă cu aproape 2 săptămâni, am fotografiat o mașină foarte scumpă parcată aiurea pe la Dorobanți. Era un Aston Martin DBS, ceva frumos și destul de rar din cauza prețului: peste 300000 de euro.

Am pus fotografia pe Facebook întrebând Primăria capitalei dacă le ridică doar pe cele ieftine. Câțiva oameni au recunoscut mașina, l-au nominalizat și “tăguit” pe proprietar. La un moment dat, acesta a intrat și el și a început să-i jignească pe cei care-l atacau pentru modul în care a parcat. În fine, omul vorbea așa de urât, încât l-am blocat. Dar ce să vezi?

La aproape 2 săptămâni distanță “presa mondenă” a zis să mai scoată o mărgică șterpelind niște conținut de la altul. O domnișoară a însăilat un material, deși nu a înțeles mare lucru.

A inventat că eu și proprietarul mașinii ne-am fi certat. Și nu oricum, ci ca la ușa cortului, băi nene. Cel puțin asta reiese din titlu, deși eu și milionarul grobian nu am avut niciun schimb de replici. Pentru că rahatul trebuie întotdeauna să aibă moț, autoarea m-a și prezentat cititorilor domniei sale: “fost jurnalist Pro TV”. Cred că Google a fost căzut atunci când a fost scris “articolul”. Sincer, pe mine asocierea nu mă deranjează. Sper doar să nu citească și Cătălin Radu Tănase și să se bășice că eu am luat grămezi de bani și din Pache, iar el a dus tot greul cu munca de teren. 🙂

Vai eSim-ul nostru

M-am dus plin de speranță la un mare magazin Orange să îmi iau un cod pentru eSim, o tehnologie prin care te conectezi la rețea fără cartela fizică. Mă gândeam că așa pot pune și numărul de serviciu pe același telefon. Domnișoara de la magazin a fost foarte amabilă. A completat ceva în computerul ei, a bombănit că s-a blocat sistemul și, în final, a printat o hârtie de pe care trebuia să scanez un cod QR. Sunt doar câțiva pași, o procedură simplă. Ce să vezi însă? Am scanat de vreo 30-40 de ori și…nimic. Pe telefon îmi apărea un mesaj că nu se poate încarca planul nou și eram sfătuit să încerc mai târziu. I l-am arătat domnișoarei, însă aceasta a ridicat din umeri.

-Ați cumpărat aparatul de la noi?

-Nu, dar nu are nicio relevanță. L-am cumpărat fără contract de la un magazine Apple de afară. Pe site-ul lor scrie clar că trebuie doar să nu fie codat într-o altă rețea, în rest nu contează de unde îl cumpăr, am replicat eu timid.

Angajata magazinului nu au știut ce sfat să îmi dea. În aceste condiții, am cerut un nanosim nou și am plecat. Nu puteam să stau fără semnal. Am zis că poate mă ajută cineva de la relații cu clienții și am sunat la 300. Până am prins un operator, am pierdut vreo 10-15 minute: am tastat multe cifre, am ascultat muzică și am așteptat. Domnișoara de la call center a fost și ea foarte amabilă, așa cum a fost cea din magazin. Nu m-a putut însă ajuta. Mi-a spus că cei de la IT nu lucrează în weekend și m-a sfătuit să revin luni.

-Aaa, nu, imi cer scuze, trebuie să reveniți dvs.

-Păi nu puteți să le transmiteți dvs. detaliile și ei să mă sune luni și să rezolvăm? am întrebat eu mirat.

Orange nu are o procedură care să ajute clientul. Trebuia să mai sun eu încă o dată, în timpul promului celor de la IT. Deși era clar că nu era vina celor de la Apple, m-am gândit că poate producător telefonului va avea un raspuns. M-am programat pe site-ul Apple pentru a fi sunat luni de un specialist. În mai puțin de minut, am ales fusul orar, intervalul în care să fiu sunat și…gata am primit confirmare. Am anulat însă repede programarea. Știți de ce? Pentru că am rezolvat singur problema. M-am gândit că e un bug, ceva, o problemă de soft la Orange. M-am dus din nou la magazin, am mai pierdut vreo jumătate de oră și…de data asta a mers. Deci dacă nu vă funcționează codul QR pentru eSim, nu căutați răspunsuri la Orange. Anulați primul cod și mai cereți să genereze unul. Dacă-mi permiteți o figură de stil, e ca pe vremuri când dădeai pumni televizorului atunci când imaginea se dădea peste cap. Se rezolva până la urmă. :))

P.S. Le mulțumesc frumos ambelor domnișoare cu care am vorbit. Au fost amabile și s-a văzut că chiar voiau să ajute. Procedurile celor de la Orange lasă însă de dorit. Nu clientul trebuie să sune de un milion de ori. Ar trebui să poată fi ajutat imediat ce a reușit să ia legătura cu un operator..

“Nu discut cu toți necunoscuții!”

Am petrecut 1 Mai pe pârtie. Am zis să închei sezonul de Ziua Muncii. Cu inima strânsă din cauza codului galben de vânt, am plecat dimineată spre Sinaia. Am ajuns pe la 9,20 în parcarea Telegondolei, unde mai erau câțiva împătimiți. Am stat toți până pe la 11 și am așteptat să vedem dacă administratorii pârtiei vor porni sau nu cablul. Ca să treacă timpul mai repede, am intrat în vorbă cu doi domni și o doamnă. Am stat, am verificat pe telefoane camerele din Valea Soarelui și am sperat că ne vom da. Când a pornit telegondola de la 1400 la 2000, am fost informați de doamnele de la case că nu putem cumpăra skipass-uri, ci trebuie să luăm cartele pe puncte, o modalitate mult mai scumpă. Ideea era că în cazul în care instalația s-ar fi oprit din cauza vremii, administratorii nu ne puteau da înapoi banii și voiau să evite astfel eventualele scandaluri. Ne-am luat 48 de puncte și am plătit 150 de lei. Cu acestea am urcat pe cele două tronsoane ale gondolei până la Cota 2000, ne-am dat de 4 ori în Valea Soarelui (folosind scaunul) și am coborât în Sinaia. Ca să vă faceți o idee, un permis de o zi ar fi costat 145 de lei. În fine, am plecat cu noii “tovarăși de joacă” (toti oameni săriți de 40 de ani) spre pârtie. La stația de la 1400, unul dintre bărbați a recunoscut-o pe domnișoara care e managerul serviciului de transport urban Sinaia, angajată a primăriei. Omul a oprit-o și a întrebat-o direct de ce a ales varianta cea mai scumpă pentru schiori. Pe un ton superior, tânara (are în jur de 30 de ani) a început să ne povestească despre OPC, amenzi, scandaluri anterioare și tot așa.

Grup de “necunoscuți lipsiți de patriotism”

-Uite de aia e mai bine în Austria, acolo…, am încercat să spun și eu, însă nu am avut ocazia să-mi termin fraza.

-Nu! Nu voi pierde dimineața cu toți necunoscuții, m-a întrerupt enervată femeia.

Tonul arogant și agresiv a schimbat sensul cuvântului “necunoscuți”. A sunat mai repede a “neica nimeni” sau ceva în genul acesta. Cu o figură dezgustată, tânăra ne-a reproșat lipsa de patriotism, ne-a întors spatele și s-a urcat în gondola care cobora în oraș. Ne-am uitat siderați unii la alții și ne-am văzut de drum. Nu i-am mai spus irascibilului manager că cei 4 necunoscuți tocmai plătiseră în total cam 150 de euro pentru a schia 7,4 km. Cum puteam noi, niște simpli clienți ai Serviciului de transport, să deranjăm un om așa de important din administrația sinăiană…

Uniforme…neuniforme

EXCLUSIV Noua uniformă de luptă a Armatei Române a avut și alte probleme în afară de decolorare și scămoșare. Din fabrică, aceasta a venit în două nuanțe. Așa se face că în anumite unități ale Forțelor Terestre, militarii români arată de parcă ar face parte din armate diferite. MApN recunoașate și această problemă, însă susține că a apărut într-un lot de 1500 de uniforme, iar abaterea este în normativul european.

Adina srl, producătorul uniformelor de luptă

Uniformele cu probleme ale Armatei Române au fost făcute de o firmă din Galați. Societatea “Adina SRL” a câștigat contractul pentru cele peste 80.000 de uniforme de luptă, în valoare de aproape 3 milioane de euro. Armata a recunoscut că primul lot a avut probleme serioase. Uniformele se decolorează ușor la soare, intră la apă și se scămoșează imediat. Dezvăluirea a fost făcută în urmă cu câteva zile, în exlusivitate, de Știrile TVR.

30000 de uniforme cu probleme

EXCLUSIV

Aproape jumătate din noile uniforme de luptă ale Armatei Române au probleme: se decolorează la soare, intră la apă și se scămoșează. Potrivit Armatei, doar primul lot a avut probleme. Asta înseamnă însă deja câteva zeci de mii de uniforme. Fără să spună cine ar putea fi vinovat pentru acest eșec pe bani publici, reprezentanții Ministerului Apărării dau asigurări că următorul lot va avea materiale mai bune. Conducerea firmei producătoare, Adina SRL din Galați, refuză să comenteze, invocând clauze contractuale. Mai jos știrea și transmisiunea în direct din Telejurnalul de la ora 20.

Uniforme noi și…decolorate

EXCLUSIVITATE

Noile uniforme ale armatei române au fost învinse de soarele afgan. După doar 6 luni de misiune, acestea s-au decolorat si arată ca și cum ar aparține unei alte armate. MApN recunoaște eșecul, însă spune că probleme au fost doar în primul lot…

Scrisoarea “haterilor” de la Știrile TVR

Sincer, imediat după ce am auzit cum o colegă de-ale mele era numită “cap de porc”, m-am așteptat ca Doina Gradea să iasă și să spună că înregistrarea e un fals. Nu mi-a venit să cred că o femeie îi poate spune așa unei alte femei la un asemenea nivel. Președintele nu a ieșit, nu a spus nimic. În aceste condiții, noi, jurnaliștii de la știri, am scris un mesaj pentru public. Am cerut doar scuze pentru colega noastră și ceva mai mult respect. După doar o oră, mesajul fusese asumat de 40 de oameni: reporteri, producători, cameramani, prezentatori, editori de imagine și editori. La Știri sunt -sper să nu mă înșel- în jur de 200 de angajați. Probabil că unii vor semna și mâine. Oricum, am asistat la scene interesante în momentul în care ne-am propus să adoptăm #șieusuntcapdeporc. Am văzut oameni grabiți să-și ia haina și să o taie din redacție, printre ei unii cu state vechi în Televiziune Publică și care au mai fost și șefi. Dar am văzut și tineri cu contracte de muncă valabile doar câteva luni care au semnat, deși cei mai experimentați le spuneau să-și vadă de treabă. Niciun șef mai mare din redacție nu e pe listă. “The most senior”- cum zice bulgarul- au fost câțiva producători și șefi de secție. Mda, în momentele astea se separă apele. Da, în TVR găsești și profesioniști, dar și dubioși care trec cu multă grație și fără nicio tresărire dintr-o barcă politică în alta…

P.S. Eu aș folosi într-un promo pentru Telejurnal declarația audio a Doinei: “Când a fost  PNL-ul la guvernare, s-au luat de PNL. Când a fost PD, s-au luat de PD. Acuma când sunt ăștia, se iau de ăștia. Au o ură, așa..” Vorbele PDG-ului cântăresc mai mult decât un Emmy. 🙂

Prima femeie premier

Viorica Dăncilă a intrat în PSD în urmă cu 22 de ani. A plecat din funcția de consilier în Videle și a ajuns în Parlamentul de la Bruxelles, unde este la al doilea mandat. Este vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură și membru al Comisiei pentru Drepturile Femeii și egalitatea de gen din Parlamentul European. Are împreuna cu soțul ei o avere impresionantă, iar în 2014 și 2016 a cotizat sume consistente către partid. Nu pare să vorbească limbi străine și face des dezacorduri în română.