Category Archives: jurnalism mioritic

Adelin Petrișor, Pro TV

În urmă cu aproape 2 săptămâni, am fotografiat o mașină foarte scumpă parcată aiurea pe la Dorobanți. Era un Aston Martin DBS, ceva frumos și destul de rar din cauza prețului: peste 300000 de euro.

Am pus fotografia pe Facebook întrebând Primăria capitalei dacă le ridică doar pe cele ieftine. Câțiva oameni au recunoscut mașina, l-au nominalizat și “tăguit” pe proprietar. La un moment dat, acesta a intrat și el și a început să-i jignească pe cei care-l atacau pentru modul în care a parcat. În fine, omul vorbea așa de urât, încât l-am blocat. Dar ce să vezi?

La aproape 2 săptămâni distanță “presa mondenă” a zis să mai scoată o mărgică șterpelind niște conținut de la altul. O domnișoară a însăilat un material, deși nu a înțeles mare lucru.

A inventat că eu și proprietarul mașinii ne-am fi certat. Și nu oricum, ci ca la ușa cortului, băi nene. Cel puțin asta reiese din titlu, deși eu și milionarul grobian nu am avut niciun schimb de replici. Pentru că rahatul trebuie întotdeauna să aibă moț, autoarea m-a și prezentat cititorilor domniei sale: “fost jurnalist Pro TV”. Cred că Google a fost căzut atunci când a fost scris “articolul”. Sincer, pe mine asocierea nu mă deranjează. Sper doar să nu citească și Cătălin Radu Tănase și să se bășice că eu am luat grămezi de bani și din Pache, iar el a dus tot greul cu munca de teren. 🙂

Sufleor de talk-show

Nu știu dacă vă mai amintiți de băiatul care nu avea loc de mine pe net: că nu merg atât de des pe cât ar vrea el în zone de război, că-s influencer (eu fiind din Buzău nici nu-s prea sigur că înțeleg englezismul) și, băi nene, că mă duc pe pârtie și mai pun și poze de acolo. Sigur îl țineți minte, omu’ e un star al breslei și-l mai și are pe “du-te-n colo”. Eee, am aflat că băiatul ăla mi-a fost coleg și-n 2017 și-n 2018, deși cei din TVR se jură că nu l-au văzut călcând prin curtea Televiziunii Publice. Bine, oamenii sunt și răi, iar jurnalistu’ o fi fost și el mai discret și nu a venit cu mare tam-tam, așa cum venim noi ăia obligați să semnăm condica. Potrivit contractelor de drepturi de autor, personajul a lucrat pentru emisiunea “Romania 9” și s-a ocupa de – și acum e un citat din documetele semnate inclusiv de ăi mai mari șefi ai TVR- “intro prezentator, titluri și întrebări moderator pentru fiecare ediție, inclusiv ediții speciale”. Aha, deci de câte ori l-ați văzut pe Cristache, băiatul a lucrat și el. Da’ oare cum a pus el în timp real burtiere și titluri în fiecare emisiune de la domiciliul său aflat la peste 200 de km de TVR? O avea televiziunea un “divais” special, ce naiba doar suntem în secolul XXI. Sau poate omul a făcut naveta în fiecare noapte. Sau poate le-a pus unul dintre angajații TVR și el doar a luat banii. Nu, ultima varianta chiar nu o cred. Această Ioana d’Arc a presei mioritice, farul deontologiei jurnalistice din spațiul carpato-danubiano-pontic nu se preta la sifonarea de bani publici. Nu, asta chiar nu cred. Da’ cum adică asigura “întrebări moderator”? Îi spunea el în cască întrebările lui Ionuț Cristache? Nici asta nu stă în picioare. Nu cred că ditamai omul de prime-time al Televiziunii Publice ar fi avut nevoie de așa ceva.

În fine, destul de ciudat e și că jurnalistul nu apărea niciodată pe generic. Aici sunt mai multe variante. Poate i-a fost rușine sau poate e doar o chestiune de protecția datelor personale. Cine mai știe? Sincer, eu rămân la părerea că acele contracte din contabilitatea TVR sunt niște falsuri. Un om “sever, dar drept” nu se mânjește pentru aproape două salarii de reporter bunicel pe lună. Clar documentele nu sunt reale. Probabil că la concluzia aceasta vor ajunge și angajații Curții de Conturi. Tot zicea Gigel Știrbu, preşedintele Comisiei pentru cultură din Camera Deputaţilor, că inspectorii vor veni la TVR zilele acestea. Oricum, interesant cât de atent cu banii publici cheltuiți de altul este un om care lucreaza cu statul doar în acte. Una vorbim și alta fumăm, cum bine zicea Arghezi.

(*) Acest material este un pamflet, cum altfel…

Grămada jurnalistică

Un senator i-a numit ciobani pe jurnaliștii care se înghesuiau să-i ia o declarație ministrului Apărării. Toată lumea a sărit pe el și nu fără motiv. Alesul poporului putea reacționa mult mai civilizat, asta e clar. Am zis să scriu câteva cuvinte despre grămezile (nici măcar ordonate, ca-n rugby) ce se formează în fața DNA, în Parlament și cam peste tot pe unde reporterii se adună să intervieveze pe cineva. Da, e oribil să vezi jurnaliști care se inghesuie ca oile, își dau coate, își fac loc cu microfonul, se calcă în picioare pentru a înregistra declarațiile unui om. Încercați să vă imaginați cum se simte cel “vânat”. Nu toți sunt demnitari și nu toți au gărzi de corp. Intervievatul este o căprioară între faruri, nu știe ce să mai declare, vrea doar să scape de cei care-l împing, îl lovesc cu microfonul și, din când în când, între două ghionturi, îi mai adreasează și câte o întrebare. Am experiența multor grămezi jurnalistice. Nu de puține ori am încercat să ne organizam, să stabilim niște limite. De fiecare dată a fost suficient ca un singur cameraman sau Continue reading

Despre metafore de jurnalist

Am fost invitat la o ediție specială a Știrilor TVR. Proiectele ordonanțelor pentru grațiere și pentru modificarea Codului Penal au fost tema discuției. Indiferent ce cred despre acest subiect, statutul de jurnalist de știri mă împiedică să mă plasez public de o parte sau alta a baricadei. Unul dintre invitați era vehement împotriva celor care au ieșit la demonstrațiile anti-ordonanțe. Pe un ton ritos, tot spunea că dacă drepturile fundamentale ale unui singur deținut au fost încălcate, statul trebuie să intervină rapid și să rezolve problema, chiar și prin grațieri intempestive. Fără să mă plasez de cealaltă parte, ca simplu jurnalist curios, l-am întrebat de ce statul nu ia măsuri urgente și în cazul oamenilor nenorociți de neajunsurile sistemului sanitar (lipsa medicamentelor, a medicilor, infecții nosocomiale etc.) sau în cazul depășitului sistem de învățământ (școli puține, profesori cu salarii mizere, copii morți în latrinele instituțiilor de învățământ). Fără clipească, fără să se uite măcar la mine, cu o mega-silă întipărită pe față, invitatul mi-a aruncat printre dinți: Continue reading

Mizerie și ipocrizie

Toată lumea a sărit să o crucifice pe infirmiera care s-a fotografiat cu Gabriel Cotabiță. hieneNu știu cât de vinovată e. Poate că i-a cerut acordul, poate că nu i-a cerut și atunci e un gest infect. Oricum, mizeria cea mai mare a fost făcută de cei care au hotărât să publice fotografia. Unii au mai ars-o și moraliști, condamnând gestul infirmierei, vorbind despre bun-simț. De fapt, cei care au răspândit fotografia controversată nu au făcut altceva decât să-l expună pe Gabi, să-l arate într-o ipostază în care niciun om normal nu ar vrea să fie văzut. Oribil!

sursa foto: cliparts.co

Și corifeii îmbătrânesc urât, nu-i așa?

Un jurnalist cunoscut a scris un articol despre nu știu ce a făcut sau nu a făcut președintele Iohannis. În material, jurnaliștii acreditați la Cotroceni sunt “fătuce și guguștiuci”, iar barba unui reporter e “bărbuță ca de peri pubian”. În ultima vreme, figurile de stil ale acestui ziarist încep să semene cu “mesajele” lăsate de diverși indivizi prin toaletele publice. ziareOricât de multe păcate ar avea presa (și chiar are), e ușor imoral să speli pe jos cu cei care duc greul în orice redacție, aleargă toată ziua pe teren pentru niște salarii modeste, în timp ce tu zaci prin studiouri și-ți schimbi rapid părerea în funcție de cine dă mai mult. Oare câte frustrări și câte complexe trebuie să fie în spatele “marelui condei”? Habar nu am, probabil că multe. Oricum, nu putem decât să ne rugăm să avem ceva mai mult noroc și să îmbătrânim măcar o idee mai frumos. Ar fi o mare realizare, poate chiar mai mare decât aceea de a fi un așa corifeu. 🙂

sursa foto: fraunhofer.de

Despre o “Andreea Esca” a timpurilor noastre

Rareș Bogdan a fost chemat la DNA în dosarul lui Marian Vanghelie. La intrare, înfoiat ca un păun, realizatorul a explicat pe un ton alintat de ce apare numele său în interceptări: “Dacă era acum 10 ani, o foloseau pe Andreea Esca. Acum mă folosesc pe mine, sunt foarte cunoscut.” 7302251-mediafax-foto-octav-ganeaM-a umflat pur și simplu râsul. Nu știu prea bine cine este Rareș Bogdan și nici nu cred că am pierdut mare lucru. Oricum, din declarația narcisistă de la DNA mi-am dat seama că la el modestia este direct proporțională cu ratingul…Ambele tind spre zero.

P.S. Rareș Bogdan și-a pus colegii să spună că s-a dus de bunăvoie la DNA. Nu, s-a dus pentru că a fost citat de un procuror.

sursa foto: Octav Ganea/Mediafax

În orașul devastat

CNN a avut o echipă în Kobani, oraș devastat de luptele dintre Statul Islamic și kurzi. Nick Paton Walsh a filmat în localitatea siriană de la frontiera cu Turcia. Sigur, CNN are buget, echipe de securitate pentru jurnaliștii din teren, fixeri kurzi, dar chiar și așa îmi vine să urlu de oftică. TVR abia a găsit bani ca să ne trimită la elicopterul prăbușit din județul Sibiu. Cred că voi propune să se deschidă un cont pentru o deplasare în Siria și câteva sute de oameni să vireze taxa de 4 lei direct în el. :))

Râd, dar e un râs amar. Cât de rudimentari suntem la nivel de politici editoriale…Și clar nu mă refer doar la TVR. Nu vedem decât un metru în jur: politică dâmbovițeană, accidente, dosare penale și pițipoance. Atât…

Din breaslă

O domnișoară de la o televiziune de știri (reporter special) a fost trimisă de șefi la un accident de circulație. Cei din redacție i-au dat exact locul în care avusese loc evenimentul. reporteritaDupă ce a bâjbâit vreo 20 de minute fără rezultat, ea a sunat un polițist pentru a cere explicații. Omul i-a descris și el cât a putut de bine zona cu pricina.

– Aaaa, am trecut pe acolo, dar nu am văzut nimic. Erau doar foarte mulți polițiști adunați, a replicat colega noastră.

Cine râde e chiar răutăcios. Poate era o demonstrație a polițiștilor sau un chef al lor sau o nuntă sau ceva…

 

sursă imagine: dreamstime.com

Turcescu, un acoperit…de ridicol

Am citit pe paginademedia.ro că Robert Turcescu a chemat poliția pentru că o echipă de la RTV îi păzește non-stop poarta. Cred că e enervat să observi că unii stau ostentativ la fereastra ta, probabil cu intenția să te intimideze. Și mai frustrant e când vezi că autoritățile nu prea au ce să facă: oamenii stau pe domeniul public, nu fac zgomot, nu încurcă circulația etc. Acum câteva săptămâni, robert-turcescu1-1024x850când a avut nevoie, Robert s-a folosit totuși de “echipa de filaj”. Imediat după delirul mistico-religios, Turcescu a dat niște interviuri exclusive celor care-i păzeau poarta. Acum nu mai are nevoie și nu îi mai suportă. Pot să înțeleg și asta. Ce nu pot să înțeleg e de ce Robert și-a încheiat postarea de pe Fb. cu niște aere de mare virgină, șefă de catedră la Jurnalism. “Meseria de jurnalist trebuie reașezată acolo une îi e locul: în slujba publicului și nu în solda unor moguli cu interese politice și financiare oculte indiferent cum s-ar numi ei!” Pe bune, Robert? Adică niște reporteri de teren alergați non-stop și plătiți cu maximum 3000 de lei pe lună sunt de mare rahat pentru că lucrează la “mogul”. Ăia care au luat de la “mogul” sute de mii de euro tocând DOAR subiecte politice (cu care se manipulează foarte ușor) sunt niște mega-meseriași, morali, drepți, stâlpi ai breslei, non-stop în slujba cetățeanului. Pe bune?

sursa foto: catavencii.ro