Domnul Dinu Lazăr spune pe Facebook că nu am onoare pentru că am participat la secțiunea amatori a International Photography Award. Îi răspund aici acestui om a cărui muncă o respect foarte mult. Domnule Lazăr, mă măgulește părerea dvs. Sincer! Eu nu sunt însă fotograf profesionist. Nu câștig bani din fotografie, nu sunt în nicio asociație foto, nu sunt angajat la un ziar sau agenție foto. La TVR sunt încadrat realizator TV. 
Eu sunt reporter de război profesionist. Toate fotografiile mele sunt făcute printre picături, între două filmări. Îmi câștig existența din munca de televiziune. Niciodată nu m-am considerat fotograf profesionist. Am spus asta inclusiv când am lansat albumul „Corespondent de război”, album pentru care fotografiile au fost făcute cu o „săpunieră” Panasonic. În momentul în care Nikon m-a ales imaginea lui D700, am fost tăvălit de colegii dvs. de breaslă, care au spus: Cum să facă amatorul ăsta reclama unei scule profi? Văd că oricum o dau tot deranjez lumea foto din care fac parte ca umil entuziast. Uneori sunt amator jalnic, alteori mă puneți de-a dreapta lui Radu Sigheti. Nu prea mai înțeleg. V-aș ruga să vă uitați la secțiunea pro a IPA să vedeți fotografi care lucrează pentru Time, Newsweek, Getty Images, Reuters, AP. Cum aș putea eu să stau lângă acei oameni? Dacă aș fi făcut asta, probabil că aș fi fost înjurat de alți colegi de-ai dvs. care m-ar fi considerat arogant. Consider că ar fi fost o lașitate dacă aș fi participat la un festival de TELEVIZIUNE la categoria amatori. Fotografia este pentru mine un hobby, o fac în primul rând pentru mine. Așa cum fac și snowboarding sau cum mă dau cu motorul. M-am înscris la non-pro pentru că asta sunt: un fotograf amator. Indiferent dacă vă place sau nu, eu sunt mândru de premiul de la editorial și de nominalizarea de la „Discovery of the year”. Organizatorii IPA au CV-ul meu complet și au văzut că sunt reporter profesionist și nu fotograf sau cameraman. Apropo de moralitate și de poștașii cu care ziceți că m-am luptat în concurs, vă rog să citiți cv-ul unui spaniol pe care eu l-am „bătut” la” editorial non-pro”. Se numește Paul Rigol și a câștigat subcategoria „war editorial non-pro”. El se descrie așa: „I am an spanish photojournalist currently based in Cairo, Egypt.” Cu considerație,
Adelin Petrișor
PS.
F64 tocmai a dat un comunicat de presă prin care anunță că mă susține la Gala IPA din Los Angeles. Îl găsiți aici. Le mulțumesc frumos sponsorilor: F64 și Fujifilm.
Noi, romanii avem „talentul” de a arunca intai cu noroi, in loc sa ne bucuram de orice realizare a unui compatriot. Exemplele sunt nenumarate si nu sunt de azi, de ieri.Te rog din suflet bucura-te pentru ceea ce ai realizat, suntem mandri de tine, si daca am putea te-am vota sa castigi. Desi nominalizarea in sine e un castig imens, tare mi-ar place sa si iei trofeul :). Multa bafta!!!
Am citit azi un articol al lui Vlad Petreanu in care aparea citata o replica a lui Gheorghe Dinica: “ţară mică, mese puţine”.
Poate ca as fi comentat cu propriile cuvinte, dar este prea recenta si prea potrivita replica de mai sus pentru a radiografia atitudinea respectiva.
Din pacate este o trasatura nationala, oricat de jigniti ne-am putea simti cei care nu gandim asa.
Ete sinep.Ca la romanasi manca-v-as voua sa va mananc d:<
In loc sa intrebe cum ai facut,ca sa poata sa evolueze,el/ei raman in mocirla si se considera cei mai buni din sat.
Domnule Adelin Petrisor FELICITARI si ca la romanasi cainii latra ursul merge,altfel nu se poate.
Adevarul e ca si mie mi se pare imoral ca un sofer profesionist de camion sa concureze la amatori la o cursa de motociclete, chiar daca nu s-a mai dat niciodata pe 2 roti…. mda. Pacat ca nu putem sa ne bucuram de reusitele altora…
[…] nu te bufneasca rasul? GO Adelin si felicitari F64 pentru reactie! Nu câștig bani din fotografie, nu sunt în nicio asociație […]
Felicitari. Simplu.
Respect,
Rahela
Felicitari!
Coreea de Nord e o destinatie de vis si pentru mine.
E chiar nostim ce zice bogdan b mai sus.
Mie mi se pare un semn de modestie faptul ca ai concurat la amatori.
Exista „profesionisti” prin calitate si „profesionisti” pentru ca aia le e meseria.
Felicitari inca o data!
Domnul Dinu Lazar a vorbit in plus.
Felicitari si sper ca la Los Angeles sa se concretizeze cu inca un premiu. 🙂
Felicitari Adelin !
Mama ei de capra a vecinului …cum face ea mereu belele 😀
Multumesc tuturor pentru incurajari si felicitari.:)
Nu ii baga in seama. Felicitari si mergi mai departe!
dinu lazăr e un personaj trist. este definiția profesionistului care ajunge la bătrânețe și care trăiește dintr-o glorie anterioară. veșnic nemulțumit, mereu scârbit de ce „se întâmplă la noi”, fascinat până la adulație de ce se întâmplă „la ei”, caz în care, de fiecare dată, are grijă să ne avertizeze că ceea ce vedem „la ei” nu va fi prea curând posibil la „noi”.
dinu lazăr este dovada că heitării nu au vârstă.
şi nu e nevoie să-mi publici răspunsul, îţi scriu doar ţie, trebuie să mă crezi pe cuvânt când îţi spun că urmăresc personajul de ceva vreme (ca multe altele din zona asta foto) şi că vorbesc în cunoștiță de cauză.
Vlad, eu ma rog la Dumnezeu sa nu imbatranesc urat. Sper sa fiu multumit cu lucrurile frumoase pe care le-am facut cu multa sansa si sa pot aprecia si incuraja ceea ce vine din urma. Sper.
Adelin, stilul tau de a face jurnalism e unul aparte in peisajul media romanesc
Eu iti citesc blogul de ceva vreme, imi place cum scrii, imi plac subiectele cu care vii pe tv, imi place ce postezi pe blog, imi place modul in care intelegi sa iti faci meseria, imi place ca din libertatea gandirii si respectul pentru meserie faci din jurnalism o provocare, imi place ca depasesti limite si te incapatanezi sa obtii reportajul cel mai bun
poate n-ar trebui sa ne mire ca prin gradina noastra mioritica s-ar gasi intotdeauna cineva care sa conteste, se dovedeste practic in fiecare zi
usor aplicabil si adevarul lui George Bernard Shaw: „orice progres inseamna razboi cu societatea”
mult succes pe mai departe!!
mirella, multumesc.
Invidia la romani e ceva firesc si ereditar. Nu ar trebui sa ne mai facem probleme ca nu merita. Cine nu stie bancul, care ne spune ca in Iad la fiecare cazan cu smoala in care fierb pacatosii exista cate un supraveghetor care in momentul cand unul scoate capul din fiertura, supraveghetorul il altoieste cu polonicul in cap. La cazanul cu romani nu e nimeni. Pai de ce? Fiindca nu e nevoie. Deoarece cand unul scoate capul ceilalti il trag la fund. E in firea lucrurilor.