Tag Archives: pârtie

Snowboarding de primăvară

2015 a fost un an bun pentru sporturile de iarnă. Nici nu zici că suntem în aprilie. Am fost în weekend în Valea Dorului și stratul de zăpadă avea peste jumătate de metru. Mai mult, spre sfârșitul zilei, a nins de parcă am fi fost în decembrie. Știu că mulți mă vor înjura, însă pe mine mă bucură tare că iarna nu a plecat din Sinaia. :))

P.S. “Filmaciul” imaginilor de mai jos este amicul Fabian, partener de snowboarding. Și el se bucură că încă ninge la munte.

La 2000

Smaranda a schiat pentru prima dată în Valea Soarelui și Valea Dorului. Am fost impresionat de stoicismul de care a dat dovadă: nu s-a plâns de drumul lung, stat în picioare în telecabină, clăpari rigizi, cărat schiuri. A făcut vreo 4-5 coborâri și s-a bucurat de călătoriile cu telescaunul. Este al doilea an în care Smaranda ia lecții de schi. SmaAnul trecut a făcut doar vreo 4 ore. Anul acesta s-a dat mult mai mult. Se vede evoluția: stă bine pe vârfuri, nu pe cozi, face plugul și ia viraje relativ ușor. Mi-a plăcut că are curaj și nu se teme de pârtie. Sigur, multe vin și de la ea, însă meritul este al Mădălinei, monitorul Smarandei. Ea nu doar schiază foarte bine, dar chiar știe să interacționeze cu cei mici. Smaranda o place tare mult și are mare încredere în ea. Dovada a fost că a stat cu Mădălina și a fost de acord ca eu să plec să mă dau în ritmul meu. Dacă aveți nevoie de un monitor bun pentru cei mici, găsiți aici.

Pe o pârtie mioritică

M-am dat cu placa la telegondola din Sinaia pentru că Smaranda învață să schieze la baza acelei pârtii. Condiții bune am zis eu: zăpadă, zi însorită și puțini clienți. Nu a fost chiar așa. În timpul celor 10 coborâri am fost alergat de două ori de o haită de câini (unul avea 3 picioare) și am făcut slalom printre oameni care se dădeau cu capacul pe mijlocul pârtiei sau se plimbau relaxați, ca și cum ar fi fost in parc. Oricum, a fost mai bine decât luni, atunci când au dat drumul tunurilor de zăpadă cu turiști pe părtie… Dacă ar fi ieftin, ar fi suportabil, dar nu e. Prețul unei zile de schi este puțin sub o stațiune cu sute de km de pârtii. Știu că toți au necazuri, însă ale noastre mi se par ceva mai mari…

P.S. Avem jandarmi pe schiuri, însă pentru a scăpa de câinii lui Sami (de la Cota 1400) am avea nevoie și de hingheri pe schiuri. Sau pe placă, de ce nu. 🙂

partiecâini

Pe lângă pârtie

Sâmbătă, după ce m-am dat cu placa, am stat în mașină pe drumul prin Sinaia aproape tot atât cât am stat pe pârtie. Exagerez puțin. Am făcut 40 de minute de la telegondolă până-n centrul orașului. De ce? Pentru că, din lipsa parcărilor, mașinile erau lăsate alandala și nu se mai putea circula.  Sunt două parcări lângă telegondolă, însă e clar că sunt insuficiente în zilele de vârf. Lipsei de infrastructură i se adauga și inconștiența unor compatrioți, care vor să urce pe un drum plin de zăpadă cu tracțiune spate și cauciucuri de vară. Voinicii nepregătiți de iarnă nu s-au găsit doar pe drumul spre gondolă. Nuuuu! Ei s-au aventurat și spre Cota 1400. Din această cauză, blocaje au fost in fiecare curbă. Am văzut asta din telegondolă. 🙂

O nouă pârtie

M-am dat de câteva ori cu placa pe noua pârtie din Sinaia. Pleacă de la 1400, are 2 km și ajunge la stația telegondolei din oraș. Sunt și tunuri de zăpadă. E o pârtie de dificultate medie ok. Nu ar fi fost rău să fie un pic mai lată. Din nefericire, nu poți să-ți cumperi o cartelă care să fie valabilă și pe cablul primăriei și pe telecabina lui Sârbu. O chestie pur românească. Italienii și elvețienii pot să vîndă împreună cartele pentru mai multe stațiuni din două țări diferite, însă mioriticii noștri nu se pot înțelege pe un petec de munte… Oricum, a nins și e frumos.