Mergeam spre casă. Smaranda se uita lung pe geamul mașinii și nu zicea nimic, lucru neobișnuit pentru o fetiță extrem de locvace.
– La ce te gândești, am întrebat-o eu.
-La nimic, dar să știi că nu mai sunt prietenă cu Ema, a zis ea apăsat.
-De ce?
-Am prins-o cum își făcea semne cu o fată care nu-i prietenă cu noi…
-Zău? Și e grav?
-Daaaa. Nu-ți faci semne decât cu prietenii foarte buni!
Cam așa arată prietenia la 7 ani… 🙂