În ziua alegerilor, am alergat prin oraș și i-am filmat la vot pe Ponta, Tăriceanu și Predoiu. Bonus a fost un direct cu echipa naționala de fotbal care a votat la Mogoșoaia, acolo unde era în cantonament pentru meciul cu Danemarca. La un moment dat, în așteptarea premierului, am făcut o fotografie cu operatorul cu care lucram, Florin Dobre. Cu Florin DobreAici puteți vedea making-of-ul surprins de un fotograf profesionist. Văzând această fotografie mi-am adus aminte ce reporter norocos am fost. De ce? Pentru că am făcut echipă cu mulți oameni deosebiți: Mihai Nagy, Cosmin Herea, Florin Dobre, Dan Gecui, Cătălin „Grasu’ ” Popescu și Romeo Stancu. Nu au fost doar operatori foarte buni, ci și prieteni. Ultimul lucru pe care ți-l dorești în război este să nu te înțelegi cu cel de lângă tine. De Dobrică mă leagă multe. Am trăit împreună în Bagdad campania din primăvara lui 2003. Am fost singurii jurnaliști români din capitala irakiană atunci când americanii au pornit să-l dea jos pe Saddam Hussein. Cea mai recentă aventură a fost în primăvara lui 2011. Timp de o lună, am stat în Tripoli și am făcut reportaje despre lupta colonelului Gaddafi cu rebelii din estul Libiei. Am fost singura echipă din România prezentă acolo. Vă spun doar atât: în momentul în care câțiva cameramani buni din TVR m-au refuzat (diverse motive, inclusiv teamă), Florin Dobre și-a devansat cununia civilă și a avut o „lună de miere” la Tripoli, departe de proaspăta soție. Un om care are astfel de prieteni nu poate fi decât norocos. 🙂

sursa foto: Elena Dobre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.