De vreo două luni, Natașa este la ai mei. Pentru că eu am tot fost plecat și nu avea cine să o scoată afară, am luat decizia să o mutăm (temporar, sper eu) la Buzău. Acum două zile, ne-am reîntâlnit. Ce dragoste… Dădea din coadă de aveam impresia că-și va rupe coloana, a sărit pe mine, mi-a adus toți papucii din curte. Festival! După ce s-a mai calmat, s-a așezat lângă mine și nu s-a desprins din acel loc decât în momentul în care am plecat și ea m-a condus până la poartă. E un câine super-simpatic! 🙂

8 thoughts on “Fotografii din exil”
  1. Ar fi pacat sa nu o luati inapoi…e altfel cand ai un catel sau o pisica,cu toate ca mai roade un papuc,mai da jos floarea,nu te lasa sa dormi 😀

    1. americanu, nu prea a ros. problema e ca eu plec des si maria se descurca greu si cu cainele care trebuie scos…:(

  2. Jos palaria pentru asa catztel! E super haios numai dupa cum se uita in poza, ce sa mai zic daca ti-ai petrece cateva momente alaturi de ea…
    Din pacate saraca nu stie ca e o mica victima a efectelor colaterale din TVR… 🙁 Nici sa critici lucruri evidente nu mai dau voie astia!

    In fine, ma bucur ca ai asa catzel si cred ca isi va recupera Adelinul cat mai curand!

  3. E foarte draguta catelusa voastra! 🙂 Din pacate, cunosc sentimentul… Si noi am fost nevoiti sa renuntam la catelul nostru drag (nu aruncati cu pietre, va rog!), l-am dus la tara, din aceleasi motive: sotul meu avea treaba de dimineata pana seara, mai pleca in delegatii si eu eram si cu fetita si cu catelul, si dimineata si seara, mi-era greu…Intr-o mana tineam lesa si cu cealalta „conduceam” caruciorul…Si aveam un fox terrier, plin de energie si fff jucaus, neastamparat!!! 🙂 Avea 4 ani cand l-am dus la tara. Ar fi frumos daca peste o vreme, poate 1-2 ani, veti putea sa o aduceti inapoi. Oricum, voi o vedeti destul de des, ca e la ai tai si e relativ aproape de Bucuresti…E adevarat, insa, ca sufera, precis ii e dor de voi, cainii sunt f atasati de stapanii lor, mai ales ca o aveati de cand era pui…

  4. Hei, n-ati adus-o inapoi inca ? Pacat, un catel iti lumineaza ziua, indiferent cat de obosit/stresat ai fi, cand te intorci acasa si vezi cum te intampina…:)

    Ciocolatica noastra a inceput sa ma miroasa la burta si sa se uite ciudat la mine, probabil presimte ca-i vine tovarasa de joaca 😀

    1. Dana, am fost plecat foarte mult si pentru Maria ar fi fost greu si cu copil si cu Natasa. Ne e tare dor de ea.

  5. Uf, asa e…pacat totusi. Am citit si blogul Mariei, cred ca trebuie sa ne consideram norocosi. Din cauza curtii, Alka a fost – in termeni relativi – mai „cuminte” decat Natasa (ma rog, la noi au „disparut” crizanteme, trandafiri cataratori, iedera etc)

Dă-i un răspuns lui Adelin Petrisor Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.