Un oraș pe care l-am văzut de multe ori, dar care de fiecare dată mi-a plăcut și mai mult. Îmi plac locurile, oamenii și cafeaua espresso, după cea din Italia, cea mai bună din Europa.
Un oraș pe care l-am văzut de multe ori, dar care de fiecare dată mi-a plăcut și mai mult. Îmi plac locurile, oamenii și cafeaua espresso, după cea din Italia, cea mai bună din Europa.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
si cica e un oras fff linistit am inteles…
Ce coincidenta! Eu sunt acum in Lisabona. Stau pana joi. Particip la un congres si avem parte de un program incarcat. Asa ca nu o sa fie prea mult timp de turism. Portugalia? O potentiala Romanie a anilor 2050.
Si freshul de ananas, vinul de Porto, fado pe strazi….of,of…
Fifi, da sunt cam multe..
Dr. B, ai dreptate. România peste foarte mulți ani.
Americanu’, e un oraș frumos, liniștit, civilizat. Sudul Portugaliei este și mai frumos. M-aș muta în țara asta. 🙂
si eu m’as muta. a fost, cred, cea mai faina vacanta din viata mea. si prima experienta in care un chelner ne’a spus ca am lasat prea mult bacsis 🙂
vin bun, oameni normali, locuri foarte faine…
Am trait/crescut aproape un an acolo, la inceputul anior 80 si, pentru mine, Lisabona ramane primul contact cu occidentul. Un contact de o normalitate incredibila. Ce tin minte bine: lebedele care ma sasaiau in parc precum gastele, fumul de la tonetele de castane coapte, Estufa fria – o sera uriasa, unde-mi placea sa stau sa citesc iarna, corridele portrugheze – vazute la televizor: in care taurii nu erau omorati si remarca unor doamne din ambasada: „la alimentaara, vinul de masa e mai ieftin ca apa”. Si apusurile de soare pe Atlantic, in vantul turbat, caare se porneste dupa-amiaza.
Ca fapt divers – in 1981, aveau pe strazi mii de maidanezi. Si rahatii aferenti… Mie-mi placeau, ca eram copil.
Raluca, să vezi China unde chiar nu se dă bacșiș. Mie mi-a spus un chinez că noi occidentalii le vom strica chelnerii cu bacșișurile noastre:)
Laura, interesantă experiența cu Portugalia, dar cred că și cea cu trăitul într-o ambasadă comunistă: toți la un loc și la muncă și după, bârfe, securiști. Ambasadele noastre din Occident erau mici lagăre în lumea liberă.
hi hi…Atestatul meu de limba portugheza a fost o lucrare despre istoria Lisabonei. Mereu am spera ca voi ajunge acolo, dar iata ca uit limba aceasta superba si tot nu am ajuns la Lisabona.
Sandy, trebuie neapărat să ajungi în Portugalia. 🙂
@sandy si restul, sunt zboruri low-cost Bucuresti-Lisabona, chiar merita 🙂