Când am hotărât cu Smaranda să dăm o fugă de câteva ore pe pârtiile din Valea Soarelui, Sinaia știam că va fi complicat. Mergeam sâmbătă, 28 decembrie, în plină văcanță, în condițiile în care nu se prea mai schia pe nicăieri pe Valea Prahovei. Ce a însemnat asta? Am plecat la 7,30 din București și am scăpat la mustață de coșmarul mersului bară la bară de pe DN1. Am ajuns în jur de 9 în Sinaia, la telegondolă. Am alergat și m-am așezat la rând pentru skipass-uri. Coada era mărișoară, însă erau deschise vreo 4 ghișee și nu am stat mai mult 15 minute. Ne-am echipat și am urcat la Cota 2000. Temeperatura era de -7 grade Celsius. Vremea nu a fost rea: puțin vânt, vizibilitate bună, din când în când mai apărea și soarele.
Trebuie spusă o vorbă bună despre administratorii domeniului. Deși a nins foarte puțin, pârtiile din Valea Soareleui sunt super. Oamenii au folosit la maximum tunurile de zăpadă și au bătut bine cu ratracul. Eeee, și acum începe drama… Am apucat să ne dăm doar de vreo 3 ori. Aplicația arată că am schiat cel mult 8 km. Niciodată nu am făcut atât de puțin…Video găsiți aici.
Am plecat în jur de ora 13 pentru că jos, la telescaun coada era de-a dreptul uriașă. Am stat 3 sferturi de oră pentru a urca. Da, da, deci 43 de minute (pe aplicație) de stat în frig pentru o coborâre de doar câteva minute. Pârtiile nu au mai mult de 2-2,5 km…Deși era bine îmbrăcată, din cauză că statea pe loc, Smaranda tremura bine de tot. În speranța că se va încălzi puțin, am intrat în noul restaurant de la stația godolei de la 2000. Am vrut să mâncăm o supă, însă nu a fost ușor. Abia am găstit loc. Inițial am mâncat în picioare lângă Smaranda pentru care găsisem un scaun. Ulterior, o doamnă ambilă care terminase de mâncat mi-a cedat locul. Nu am putut sta să ne terminăm supele. Din cauza aglomerației, ușa era mai tot timpul deschisă și în resturant era doar puțin mai cald decât afară.
Am plecat repede-repede și am ajuns acasă în jur de ora 15. Am schiat? Da, ne-am făcut damblaua, însă a fost exact cum ne-am așteptat: puțin, prost și scump. Doar skipass-urile au costat 245 de lei, dar mai sunt benzina, mâncarea..Dacă în ultimele decenii s-ar mai fi construit pârtii în zonă sau dacă măcar s-ar fi putut folosi o singură cartelă pentru ambele scaune din Văile Soarelui și Dorului, nu ar mai fi fost așa de aglomerat… dar nu a fost să fie. Cum zicea, în glumă, o fostă colegă din Antena 1: „care n-am avut noroc”. 🙂
P.S. Sigur vor fi destui ‘heitări” care vor întreba „de ce te mai duci, bă, dacă e așa de rahat?” Mă duc pentru că îmi place foarte mult să mă dau cu placa și Sinaia este singura soluție pentru o fugă de dimineața până seara. Din nefericire, cei mai mulți kilometri dintr-un sezon (cam 400) îl fac în Austria sau Italia. Mi-ar fi plăcut să-i fac pe la noi, dar de Crăciun sau de Revelion, în Poiană, un hotel de 4* costă cât unul de 5* din St. Moritz…Și eu nu-s nici nea Gigi și nici Borcea, mulțumesc lui Dumnezeu. :))