Războaiele mele

S-ar putea să fi câștigat cel puțin o bătălie, dacă nu chiar un mic război. Cel puțin asta mi-au arătat zecile de oameni  veniți la Clubul Țăranului. Vă spun cinstit că nu mă așteptam să vină atâta lume: colegi de breaslă, prieteni de la Antene, din TVR, bloggeri, dar și unii care nu au nicio legătură cu televiziunea. Tolo și Ovidiu Șimonca au vorbit ( uneori prea frumos) despre carte și despre momentele grele prin care trece presa românească. Le mulțumesc tuturor celor care chiar m-au onorat cu prezența. Mi-au demonstrat că mai există o șansă. Am putea scăpa de știrile cu fete siliconate, chiloți, Bote, Nichita, fotbaliști bețivi, borfete de Dorobanți, politică de șanț. Când toate acestea vor fi trecut în planul doi, când acestă mâzgă de pe obiectivele noastre va fi fost ștearsă, s-ar putea să redescoperim lucrurile care contează cu adevărat.

Despre lansare au scris Tolo și Mediafax. Voi merge astăzi și la Hotnews.

16 thoughts on “Războaiele mele

    1. Adelin Petrisor Post author

      “Prietene” anonim, cred că te ascunzi în spatele unui pseudonim haios pentru că ai un cv plin de realizări și ești copleșit de atenția publicului. Să știi că am lucrat la Voiculescu și Vîntu fără să le pup în cur prietenii și să le rup beregățile dușmanilor domniilor lor. Poate că tu ești atât de înveninat încât nu poți pricepe că unora li se fâlfâie de politică. Da, i-am mulțumit Rodicăi așa cum le-am mulțumit de-a lungul timpului lui Oancea, Sergiu Toader, Cătălin Popa și Lucian Sârb. Le mulțumesc în continuare pentru că m-au sprijinit în proiectele mele, anonimule, nu pentru că mi-au dat o bucă de pupat. Asta tu nu ai cum să-nțelegi, “prietene”!

      Reply
  1. NICOLETA

    Nu te mai supara pe “anonimi”din astia ,chiar nu merita! Dupa parerea mea cea mai buna arma impotriva lor este INDIFERENTA-pe unii chiar ii doare.Felicitari incaodata !

    Reply
  2. Liviu

    In meseria asta Adelin trebuie sa actionezi exact ca soldatul profesionist care isi face treaba, respecta ierarhiile, desi foarte multi au alte scopuri si experiente, si totodata soldatul nostru isi pastreaza demnitatea in fata colegilor, a familiei si a lui Dumnezeu!
    Faptul ca ai lucrat pentru acesti oameni-patroni de presa, directori-manageri, nu este deloc important si este fix nimic pentru mine si multi altii din breasla, ci este important ce ramane in urma ta ca profesionist comparand cu ce-au facut cei mai multi din breasla ta si sa vezi unde te situezi!
    Vad reportajele tale, mai ales cel cu Tiberius Petre – imi place cel mai mult intr-un top 5 al tau, vad astfel ca ai facut lucuri bune foarte bune, dar multi nu stiu cu ce se mananca meseria asta si isi dau cu parerea ca romanul mai ales este priceput la toate!
    cu stima!

    Reply
  3. simona

    de mult timp nu am mai citit o carte care sa ma impresioneze atat de mult!
    ma alatur celor care te-au felicitat si cu respect iti transmit “felicitari”!

    inainte de a incepe cartea ma gandeam oare dupa ce criterii ai ordonat capitolele dar dupa ce am citit-o, cred ca am inteles: dupa “gradul de periculozitate” …

    vezi ce inseamna sa fii soldat?!
    puscasul marin afroamerican supravietuitor se barbierea in fata unei oglinzi aburinde desi in urma cu 2 ore, 5 camarazi au ars ca niste torte?!!
    si tu aveai regrete pentru ca te-ai grabit sa te intorci la baza…
    tocmai de aceea tu esti jurnalist iar el e soldat. fiecare cu menirea lui.

    bine zice dl plesu: “(…) o veti citi, adesea, cu rasuflarea taiata.” abia am terminat-o de citit si imi vine sa o iau de la capat, dar baietelul meu vrea sa mergem in parc asa ca ma opresc aici.
    iti doresc noroc, cel putin la fel de mult ca pana acum!

    Reply
  4. Gabriela

    Iti doresc sa mai castigi inca o batalie si inca una si tot asa pana ce, in cele din urma, vei castiga pentru binele nostru razboiul. Intr-adevar, unii dintre noi avem nevoie de o lectura buna, de o muzica buna, de o emisiune culturala foarte buna si toate acestea ca antidot la toate kitschurile care ne inconjoara.

    Reply
  5. Pingback: Războaiele noastre | Biziday

  6. Elena

    Adelin, abia astept sa cumpar cartea! Inca de pe bancile liceului ti-am admirat munca,ai pastrat in scris acele lucruri numite: decenta si obiectivitate, paote si ca ai abordat un domeniu cunoscut mie(militar) si ca visul meu era sa devin un bun jurnalist de razboi, si sa transmit in direct din teatrele de operatii,sa fiu acolo unde sunt si ei militarii,macar cu o incurajare,ce sa mai zic vroiam sa fiu ca tine,ca Adelin Petrisor! Multa bafta in continuosare ,o sa revin cu impresii despre carte!Am ratat ocazia s ate vad la Serile FJSC,dar cine stie…

    Reply
  7. Pingback: Memoriile jurnalistului-soldat « Gabriela Neagu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.