Discuțiile cu Smaranda sunt întotdeauna cu final neașteptat. Ca un burete, adună în căpșorul ăla mic tot felul de cuvinte. Multora nu le știe sensul, însă asta nu o împiedică să le folosească.
– Smaranda, ce faci? La ce te gândești?
– Sunt tristă! Mi s-au înecat corăbiile, mi-a zis râzând cu gura până la urechi.
– Poftim???
– Da, doar 4 s-au înecat. Mai am două. 🙂
Suuper!Cred ca este varsta cu cele mai dulci chestii ale lor.Te miri de unde le scot,te amuzi cum le interpreteaza,cea mai mare distractie,dar si cea mai mare grije.Sa creasca mare si sanatoasa!
Nicoleta, multumim.
Absolut superb. Si eu am primit, zilele trecute, de la fiica mea o replica ce m-a lasat fara…replica. Intreband-o daca vrea sa mearga cu mine in parc, mi-a raspuns: „tati, nu fii ridicol!”. Evident, nu stie ce inseamna.
Sa va traiasca! Acestea sunt, intr-adevar, cele mai frumoase momente.
Numai bine!
Razvan, am intrebat-o pe Smaranda: Ai facut si tu ceva de mancare? Raspunsul a fost: Nu, multumesc. 🙂
e varsta la care facem burta de ras. de-a dreptul. mereu zic ca o sa tin minte toate fazele, dar trec si le uit. oricum e o varsta tare frumoasa, cand incepem sa ne intelegem si incep ele sa inteleaga lumea ce le inconjoara.
Cris, da, e o varsta senzationala. Li se contureaza personalitatea si sunt haiosi, incapatanati, dragastosi, rautacioasi etc. Sunt niste oameni in miniatura cu mai putine apucaturi. 🙂
Mereu trebuie sa regasim copilul din noi…..
Si eu tot doua mai am 🙂
Super simpatic.
Din ciclul „poante din copilarie”, personajul este baiatul meu.
1. Da-mi niste bani sa-mi iau inghetata pe datorie!(am un magazin langa casa de unde poti lua cate ceva si esti trecut la caiet)
2. Cand ma fac mare o sa am parul blond ca tine? (fireste este vorba de un par vopsit)
3. -Scoate-mi si mie dintii sa-i spal cu furtunul!
-Nu se poate, i-am spus
-Dar cine mi i-a lipit?
(vecinul meu, un mos, bunicul unei fetite cu care se juca baiatul meu, si-a scos placa din gura si a spalat-o cu furtunul)