Tag Archives: Comitetul Paralimpic Român

Oameni pentru care nu există “nu se poate”

Cel mai titrat parasnowboarder român se antrenează vara pe lac, la wakeboarding, pentru că nu are buget pentru a merge pe ghețarii din Europa. Mihăiță Papară se pregătește acum pentru Paralimpiada de iarnă de la Beijing, pentru care este deja calificat. O echipă a TVR l-a urmărit la antrenamentul de pe un lac de lângă București. Un reportaj de Adelin Petrișor și Romeo Stancu.

Oameni care-și depășesc limitele

O fractură a coloanei și o paralizie parțială a picioarelor nu l-au împiedicat să facă sport de performanță. Este povestea lui Laurențiu Georgilaș, membru al echipei naționale de para-snowboarding. L-am întâlnit pe o pârtie din Păltiniș. Imagine: Dan Gecui

Copii pentru care nu există “imposibil”

Maya (12 ani) și Gabi (15 ani) sunt două fete care au învins cancerul. Deși și-au pierdut un picior și respectiv o mână, ele fac acum sport de performanță și inspiră alți copii, care trec prin momente grele. Telejurnalul TVR a spus în exlusivitate povestea celor două luptătoare. Niciodată nu am fost mai onorat pentru că am fost eu povestitorul. Maya, Gabi, mulțumim pentru că ne învățați ce înseamnă curaj!

Imagine: Dan Gecui

Oameni pe care-i admir

Zilele trecute, fiind reporter de seara, am transmis de la întoarcerea Lotului Paralimpic. Am avut invitați în direct doi oameni care m-au încarcat cu energii pozitive: Eduard Novak ( ciclistul cu două medalii la Londra) și șefa Comitetului Paralimpic Român, Sally Wood Lamont, o scoțiancă senzațională. Novak este tipul adevăratului luptător, echilibrat și plin de modestie. A dovedit că o proteză nu poate împiedica un om să facă ciclism de performanță, dacă omul își dorește asta cu adevărat. Povestea lui Sally mi se pare însă și mai frumoasă. În 1993, femeia a venit în România și a fost impresionată de suferințele copiilor cu handicap. Cei mai mulți ar fi donat, așa ca să-și liniștească sufletul. Nu și Sally! A vândut casa moștenită de la părinți și s-a mutat la Cluj. Ea este acum sufletul mișcării paralimpice din România. Umblă din poartă-n poartă și strânge banii pentru sportivii ei. Pe an, de la stat, primește 25.000 de euro. Sally este un om de la care putem învăța voluntariatul. Dai și nu primești bani. Primești lucruri mult mai prețiose: recunoștința și admirația semenilor. Jos pălăria pentru Sally Wood Lamont și superoamenii de care ea are grijă!

PS

O felicit pe Ecaterina Andronescu pentru că și-a găsit timp să-i salute pe sportivi. Dacă la revenirea olimpicilor s-au înghesuit mulți demnitari, la sosirea lotului paralimpic, ea a fost singurul ministru.