Tag Archives: premieră

Despre ipocrizie

În aprilie anul trecut, Mihai Florea și cu mine am fost primii jurnaliști din România care au filmat într-o secție de Terapie Intensivă COVID. Am făcut un reportaj de vreo 6-7 minute în Spitalul Suceava, cea mai încercată unitate medicală în acel moment. Nu a fost ușor să convingem armata (spitalul era condus de un medic militar) și Consiliul de Administrație al spitalului sa ne permită accesul în zona roșie. Mult mai greu a fost însă să-mi conving șefii să ne lase să plecăm acolo. Degeaba i-am explicat PDG-ului din acel moment (în prezent colega mea de la HR) că misiunea Televiziunii Publice este informeze oamenii în crize ca aceea. Șefa TVR mi-a zis că deplasările sunt interzise de Comitetul Director și că am o altă șefă la Știri…să-și asume ea. Consilierii PDG-ului îmi dădeau dreptate la telefon, însă îmi spuneau că nu o pot convinge. Nici șefa mea directă nu a fost de acord din prima. După ce m-am agitat vreo 2-3 zile, am primit undă verde de la Directorul Știrilor, însă abia după ce eu și operatorul am semnat o hârtie prin care ne-am asumat răspunderea pentru orice ar fi mers prost. Am condus eu pentru că am zis să nu mai expunem și o a treia persoană. În acel moment, Suceava era considerată Lombardia României. În cele două săptămâni de izolare de după nu am primit niciun telefon de la vreun șef sau șefuleț care să fi vrut să vadă dacă suntem ok sau dacă avem nevoie de apă, mâncare, ceva. Ba mint, o colegă producător m-a întrebat dacă am concediu medical pentru acea perioadă. 😁 Au fost în schimb colegi care au venit să mă vadă la balcon și să-mi lase prăjituri la ușă. În fine, am fost, am făcut reportajul și …. surpriză! TVR s-a lăudat cu premiera în raportul de activitate pe 2020, document trimis Parlamentului. Vedeți mai jos fotografia mea și o bucată de text. Deci a fost bine că am insistat, nu? Mda, noi să fim sănătoși. Ipocrizia a apărut odată cu omul. Omul de televiziune vreau să zic. 🙂

Jurnal de redacție

Cei de la Centrul pentru Jurnalism Independent m-au rugat să povestesc și eu o zi de muncă-n pandemie. Am vorbit despre reportajul pe care l-am făcut la ATI Suceava, la jumătatea lunii aprilie.

Vineri, 17 aprilie, ora 7,30. Sunt în curtea spitalului de urgență Suceava și-l aștept pe medicul militar Daniel Derioiu, cel care conduce instituția. Am venit din Botoșani, unde am stat peste noapte. Eu am condus mașina TVR de la București, iar în dreapta mi-a stat Mișu Florea, cameraman. Nu am vrut să luăm un șofer cu noi ca să nu mai expunem încă un om. Vorbim totuși de Suceava, cel mai mare focar de COVID-19 de la noi și vorbim de o filmare în spitalul județean de aici, unitate medicală care aproape a intrat în colaps la sfârșitul lunii martie. În jur de 8, vine și comandantul spitalului. Facem cunoștință și mergem să ne echipăm pentru a putea intra în zona roșie. Echiparea nu e deloc ușoară. Trebuie să ai: combinezon, cizme de cauciuc, capelină, ochelari, mască, vizieră și 3 perechi de mănuși. Echipamentul este sigilat cu bandă adezivă în zona feței, a gâtului și la mâini. Colonelul medic îmi explică cum funcționează acum spitalul: are două circuite distincte pentru pacienții cu COVID-19 și unul pentru pacienții cu alte afecțiuni. Există o zonă tampon unde sunt ținuți și tratați cei care așteaptă rezultatele testelor pentru covid. După ce am filmat în mai multe saloane, am ajuns la Terapie Intensivă. Aici sunt internați 26 de bolnavi de COVID-19 în stare foarte gravă, dintre care 11 sunt intubați. Un pacient decedase cu vreo 15 minute înainte de venirea noastră. Încă este în salon, acoperit cu un cearșaf și cu o lumânare pe noptiera de lângă pat. Atmosfera din secția ATI e apăsătoare. E foarte cald. Transpir abundent și respir greu în echipamentul de protecție. Ochelarii mi s-au aburit și abia mai văd ceva cu ochiul drept. Liniștea grea e spartă doar de țiuitul monitoarelor pacienților. Fac un stand-up (reporterul vorbește în fața camerei). În spatele meu, în dreapta, un bărbat corpolent e pus în poziția prone (pe burtă) pentru a putea fi ventilat mai bine. Înainte să încep să vorbesc, mă uit la el și am impresia că aerul cald care mi se întoarce din masca FFP2 îmi arde gâtul. Pentru o fracțiune de secundă, am senzația că nu pot să respir… Am filmat în spitalul Suceava în jur de 2 ore. A ieșit un reportaj în premieră pentru România de vreo 6-7 minute. Poate fi văzut aici: https://www.adelinpetrisor.ro/sectia-ati-a-spitalului-suceava-in-prima-linie-a-luptei-cu-covid-19/

Vânătorii de talibani

Prin 2009, amicul Dan Gecui și cu mine am fost primii jurnaliști care au vorbit despre misiunile Foțelor Speciale ale MApN în Afganistan. forte specialeAm primit în premieră acordul americanilor pentru a sta 3 săptămâni cu un comando mixt americano-român. Comandantul grupei cu care am stat a fost cpt. Tiberius Petre. La mai puțin de trei luni după filmare, tânărul ofițer a fost ucis în timpul unei misiuni de capturare a unor lideri talibani.

Imagine: Dan Gecui

Montaj: Sebi Boteanu