Niște oameni mă acuză că am maculat Ziua națională vorbind despre problemele armatei, eroii ei, dotarea precară, salariile tăiate, despre aviatorii care în curând vor rămâne fără avioane. Nu am fost în ton cu festivismul pe care-l afișăm de fiecare 1 decembrie. Am spus- ca un idiot, cum zic unii- că politicienii își amintesc de armată doar la defilări și nu la votarea bugetului. Anul acesta armata română a pierdut 24 de oameni.
Pe câțiva îi știam bine. 6 au murit în Afganistan. 18 au murit în țară, în timpul antrenamentelor? Ce ne arată asta? Că nici chiar cel mai urât război nu reușește să țină pasul cu ce ne facem noi cu mâna noastra, cu tehnica noastra de multe ori depășită…
Un cititor ( patriot, normal) îmi scrie că sunt un idiot care i-a stricat masa festivă cu cârnați și fasole. Poate că așa a fost. Mă întreb cum a fost masa festivă pentru rudele celor 24 de ofițeri și subofițeri, pentru mamele, soțiile și copiii lor? Oare cum a fost masa festivă pentru familiile celor aproape 2000 de soldați care sunt în Afganistan?
Greu de zis când nu ești în locul lor… Tu te-ai gândit vreo secundă la asta, patriotule-mâncător de cârnați și fasole? Mă tem că avem țara pe care o merităm, concetățene-mesean!
Hai, poftă mare!
P.S. Fotografiile sunt făcute în Afganistan. Așa arată un TAB românesc după ce a trecut peste un IED, dispozitiv exploziv improvizat.