Tag Archives: umilințe

Cele mai periculoase țări pentru femei

Deși îmi dispac feministele radicale, admit că femeile sunt discriminate până și-n țările avansate. Sunt însă câteva locuri pe planetă unde ele suportă umilințe greu de imaginat. Pe vremea talibanilor, femeile nu aveau voie să învețe, să muncească. Le era permis doar să cerșească. Boston Globe a adunat fotografii din țările cele mai periculoase pentru femei. Cumplite imagini! 

Umilința supremă

Am văzut români păruindu-se la coadă la impozite. Am asitat la scene asemanătoare în trafic. Am văzut bătrâni călcîndu-se în picioare pentru a atinge moaștele vreunui sfânt sau pentru un bilet redus la Vanghelionul lui „care este”. Nu credeam însă că voi vedea aceleași scene și într-o secție de oncologie.

Zilele trecute, împreună cu o rudă care a fost diagnosticată cu un cancer pulmonar, am mers la cabinetul unui radioteraput apreciat din Spitalul Fundeni. La ușa erau deja strânse 7-8 persoane care așteptau venirea specialistului.  Basmalele colorate care acopereau urmele lăsate de chimioterapie, fețele supte, ochii-nfundați în orbite erau semne clare că toți acei oameni sunt într-o luptă contracronomentru cu necruțătoarea boală.

La un moment dat, prin ușa întredeschisă cineva a observat că medicul a venit de la raportul de gardă. A fost semnalul care a declanșat agitația. Cei mai mulți dintre pacienți au început să se  înghesuie, să-și facă loc pentru a intra printre primii.

-Domnule, vă rog să stați la rând. Eu sunt aici de la ora șapte.

-Nu,nu! Eu intru. Am vorbit încă de ieri cu medicul și mi-a zis sa vin azi, la ora 9.

-Păi tuturor ne-a spus să venim la ora asta pentru că atunci se termină raportul!

Nu toți pacienții s-au implicat în discuția aprinsă. Câtiva, prea vlăguiți de tratamentele extrem de dure, stăteau pe scaunele ruginite și priveau în gol. Cearta s-a stins la fel de repede cum a și început. Asistenta a ieșit și i-a chemat nominal. Am înțeles disperarea oamenilor care se luptă pentru supraviețuire. Nu am înțeles de ce statul nu-i poate trata cu demnitate pe cei aflați pe ultima sută de metri a vieții lor.

Știu că în România sistemul face tot posibilul să le complice existența contribuabililor. Poate  că măcar muribunzii ar trebui scutiți de umilințe. Bolnavii ar putea veni la control cu bonuri de ordine pentru a nu mai fi nevoiți să se lupte pentru un loc în față. E clar că nu sunt bani. Institutul de oncologie aduce mai degrabă a lagăr de concentrare decât a spital. Bun, nu avem buget, dar nici măcar o urmă de omenie?