Trupele speciale australiene

În această dimineață, pe la 10, eram pe aeroportul din Sofia. Împreună cu Mihai Florea, un coleg operator, așteptam să mă îmbarc în avionul de București. În fața mea, la ghișeu, un tip brunețel era extrem de nervos pentru că avea o valiză prea grea și trebuia să plătească încă 50 de euro. Individul avea vreo 30 de ani, era mic de statură și îndesat. Avea o perche de pantaloni strânși pe picior, cu turul lăsat și o cămașă șifonată, deschisă atât cît să-i iasă în evidență pieptul păros. Pe cît era de mic, pe atât era de gălăgios. Crăcănat, cu mâinile-n șolduri, folosind o engleză aproximativă, maimuțoiul se rățoia la funcționarul bulgar de la ghișeu.

– Tu știi cine sunt? Bă, știi?

– Vă rog să mergeți la acel ghișeu și să plătiți cei 50 de euro, i-a răspuns calm bulgarul. Aici nu se poate plăti. Ulterior, eu vă pot da boarding pass-ul.

– Forțele speciale australiene, bă! Da, da! Sunt din forțele speciale australiene. Tu vei fi futut că mă împiedici să ajung la unitate. Da, bă, vei fi futut! Să fie clar. Futut!

Discuția a durat cam 10 minute. Bulgarul a fost un profesionist desăvârșit. Nu s-a enervat, a zâmbit tot timpul. După ce nervosul „luptător” a plecat să plătească taxa, el ne-a luat pașapoartele și-n foarte scurt timp ne-a dat boarding-pass-urile.

– Mulțumesc. Suntem de la Forțele speciale române, i-a spus colegul meu.

P.S.

În avion, papagalul a fost liniștit. după debarcare, nu părea grăbit să ajungă la „unitate”. Înarmat cu un i-Pad și cu o mină serioasă, bănănăia prin parcarea aerportului Otopeni.

Sursa foto: stilgherrian.com