Am văzut români păruindu-se la coadă la impozite. Am asitat la scene asemanătoare în trafic. Am văzut bătrâni călcîndu-se în picioare pentru a atinge moaștele vreunui sfânt sau pentru un bilet redus la Vanghelionul lui „care este”. Nu credeam însă că voi vedea aceleași scene și într-o secție de oncologie.

Zilele trecute, împreună cu o rudă care a fost diagnosticată cu un cancer pulmonar, am mers la cabinetul unui radioteraput apreciat din Spitalul Fundeni. La ușa erau deja strânse 7-8 persoane care așteptau venirea specialistului.  Basmalele colorate care acopereau urmele lăsate de chimioterapie, fețele supte, ochii-nfundați în orbite erau semne clare că toți acei oameni sunt într-o luptă contracronomentru cu necruțătoarea boală.

La un moment dat, prin ușa întredeschisă cineva a observat că medicul a venit de la raportul de gardă. A fost semnalul care a declanșat agitația. Cei mai mulți dintre pacienți au început să se  înghesuie, să-și facă loc pentru a intra printre primii.

-Domnule, vă rog să stați la rând. Eu sunt aici de la ora șapte.

-Nu,nu! Eu intru. Am vorbit încă de ieri cu medicul și mi-a zis sa vin azi, la ora 9.

-Păi tuturor ne-a spus să venim la ora asta pentru că atunci se termină raportul!

Nu toți pacienții s-au implicat în discuția aprinsă. Câtiva, prea vlăguiți de tratamentele extrem de dure, stăteau pe scaunele ruginite și priveau în gol. Cearta s-a stins la fel de repede cum a și început. Asistenta a ieșit și i-a chemat nominal. Am înțeles disperarea oamenilor care se luptă pentru supraviețuire. Nu am înțeles de ce statul nu-i poate trata cu demnitate pe cei aflați pe ultima sută de metri a vieții lor.

Știu că în România sistemul face tot posibilul să le complice existența contribuabililor. Poate  că măcar muribunzii ar trebui scutiți de umilințe. Bolnavii ar putea veni la control cu bonuri de ordine pentru a nu mai fi nevoiți să se lupte pentru un loc în față. E clar că nu sunt bani. Institutul de oncologie aduce mai degrabă a lagăr de concentrare decât a spital. Bun, nu avem buget, dar nici măcar o urmă de omenie?

5 thoughts on “Umilința supremă”
  1. Eu nu inteleg de ce aici e vinovat Statul si nu nesimtirea celor care s-au obisnuit sa se calce pe picioare ca sa sarute o icoana si sa arate cat de credinciosi sunt…. La nemti, chiar si bolnavii pe moarte nu ar avea nevoie de bon de ordine ca sa stea civilizat la rand, au asta in sange deja. Pana si la chinezi e la fel, am fost surprins sa vad ca peste tot se face rand, chiar si atunci cand astepti sa vina autobuzul intr-o statie.

    1. Razvan, statul are pârghiile care să ne civilizeze. Nemții sunt civilizați la ei acasă pentru că se tem de amenzi, de repercusiuni.. La noi vei vedea străini care se românizează imediat: nu poartă centura, vorbesc la telefon în mașină, parchează aiurea. De ce? Foarte simplu, pentru că se poate!

  2. Doua lucururi:

    1. La statul Roman i se rupe sub pedala.
    2. Foarte corecta chestia cu „civilizarea” prin inspaimantare. Nemtii, suedezii, elvetienii, englezii sunt la a 3-a generatie in care nu ar aprinde o tigara in loc nepermis. Stiu doar ca le-ar … rupe cardu’. In ’98 cand inca se mai fuma bine la capat de linie pe tramvaiele din Bucuresti, la Londra, aceeasi distractie costa 2200 GBP. Crezi ca londonezii stiau cat e amenda ? NU. Dar bunicii le-au explicat ca nu se merita.
    La noi insa, de cate ori se iau in discutie penalitati radicale pentru anumite fapte unii sar de c*r in sus, societatea civila se face ca ploua iar la politicieni li se rupe sub pedala.
    Cum am stabilit…

  3. Ai mare dreptate, Fundeni-ul este un lagar de concentrare. Nu este nicio urma de omenie acolo. Din momentul in care pui piciorul in spital(ca pacient)esti tratat ca un caz fara speranta. Nu-i pasa nimanui de tine. De la totala nepasare a doctorilor pana la aplicarea unui tratament incorect este un pas foarte mic. Si totusi, spagile sunt binevenite!

Dă-i un răspuns lui Alicia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.