Am fost invitat să le vorbesc elevilor de la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești. Amfiteatrul a fost plin, în primele rânduri fiind chiar și câțiva elevi din clasa a cincea. 
Le-am povestit despre Coreea de Nord, despre România de dinainte de ’89 și i-am sfătuit să încerce să afle cât mai multe despre trecut. De ce? Simplu, ca să nu repete greșelile părinților și bunicilor noștri. Elevii au văzut și reportajul meu de la Phenian. Au urmat zeci de întrebări. O fetiță din clasa a cincea a vrut să afle cum reușesc dictatorii să pună mâna pe diverse țări? Profitând de neatenția cetățenilor și de faptul că oamenii uită ușor trecutul, am încercat eu un răspuns. 
La sfârșit, după ce am primit foarte multe flori, m-am simțit un mic Kim Jong-un. Smaranda și Maria s-au bucurat de ele și vă mulțumesc!
P.S.
Cu o zi înainte, la Brașov, le-am vorbit purtătorilor de cuvânt de la ISU și Ambulanță. Un pompier m-a rugat să numesc 3 persoane publice pe care le prețuiesc pentru discurs. I-am amintit pe CTP, Cătălin Tolontan și pe Andrei Pleșu. Numele redactorului-șef al Gazetei Sporturilor a produs rumoare. Tolo a scris foarte mult despre Colectiv, ISU, sponsorizări, pompieri. Ulterior, când cineva m-a întrebat când m-am temut cel mai mult, am spus că atunci când am mărturisit că-l apreciez pe Tolontan într-o sală plină cu pompieri. Au gustat gluma, dovedind că au și umor, nu doar curajul de a intra în flăcări.:)
Sincer, mie imi lipsesc bancurile tale! Sunt convins ca ai multe si despre Grasu si despre grasu’ de la … 🙂