Din ciclul toți avem necazuri, vă prezint aici cazul meu și al câtorva colegi din TVR. 
În reportajul din Finlanda, am folosit ( preț de 3 secunde) o hartă. Această hartă a fost făcută de un grafician de la știri, a trecut prin mâinile unui producător și la montaj a fost văzută de mine și de editorul de imagine. Nimeni nu a observat că graficianul a pus Helsinki în…. Suedia. Greșeala grosolană a fost sesizată de un cititor. Îi mulțumesc și-mi cer scuze tuturor. O lingură de rahat la o oală de fasole…
… la cantina se plimba tava in mare viteza si nu se mai simte rahatul din fasole, mai ales daca esti flamand in fata televizorului si cu gandul la problemele lui Huidu (spre exemplu!).
Pacat ca s-a intamplat dar o patesc si „case mai mari”,cred ca putini au bagat de seama,dar…asta este !
Bun,VirtualKid. Mare dreptate ai.
Numai sa spcifici care Kantina, la fel cum ar fi trebuit sa specifice si retardul ala locatia capitalei in discutie.
De gustibus, colegul meu grafician nu e un retard. A gresit. Din neatentie, graba, nu stiu.. Oricum, nu e un retard. Cand tu gresesti, te judeci la fel de aspru?
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.
Impardonabilă este lamentația de mahala, de persoană needucată, incapabilă de comunicare civilizată, din titlu și din finalul textului.
Un pic de demnitate, vă rog. Exercițiul eleganței nu poate fi decât plăcut și util.
Exemplul personal este extrem de important. Dacă un jurnalist atât de apreciat ca dumneata, domnule Petrișor, comunică atât de lax, atât de neîngrijit, ce îi va împiedica pe ceilalți, începători, ageamii, neexperimentați, să facă la fel? Ce îi va îndemna pe aceștia să se autocenzureze, să fie mai atenți la ce le iese de pe gură sau din tastatură?
Fie că îți convine, fie că nu, domnule Petrișor, reprezinți un model de jurnalist profesionist, model care este copiat. Blogul acesta este citit, cu destulă atenție, așa cum se poate constata. Iar copierea unui limbaj, a unei exprimări, a unui ton de mahalagiu, ar fi tristă.
Adelin, cand gresesc eu, gasesc tot felul de circumstante atenuante si ajung pana acolo incat sa pretind ca nu am gresit… chiar asa de tare.
O fi omeneste, n-o fi omeneste, habar nu am. Dar macar recunosc.
Oricum, blestemul zilelor de astazi pare a fi cel care ne impinge sa ne traim vietile prin comparatie.
de gustibus, asta facem toti, fie ca recunoastem, fie ca nu. In aceste conditii, cred ca nu ar trebui sa fim asa de duri cu altii… cum ai fost cu cu colegul meu.
se mai intampla fratilor….nu-i bai 😀
@de gustibus:
Cantina despre care vorbim o ai si tu acasa si functioneaza cu telecomanda. Nu ajung steagurile din recuzita pentru o marcare corecta.
Se intampla si la televiziuni mai mari (un BBC, un CNN). Poate aici se potriveste si pilda din Biblie, cea cu aruncatul pietrei.
Kilroy, nu intamplator se spune nu judeca pentru a nu fi judecat…