Ovidiu Ro și cei de la Raiffeisen Bank m-au invitat să fiu „profesor pentru o zi” într-o comunitate săracă de la noi. Am acceptat fără să clipesc și, după Marcel Iureș, Răzvan Exarcu și Cristian Mungiu, a venit și rândul meu să mă joc de-a educatorul. 
Am dat o fugă până la Budila, o comună cu 4000 de oameni, situată la vreo 18 km de Brașov. Programul „Fiecare copil în gradiniță” aproape că a făcut minuni. În Budila sunt 295 de copii cu vârste între 3 și 5 ani. 210 sunt înscriși la grădiniță. Mulți dintre ei trăiesc în casele sărăcăcioase de chirpici de la marginea localității și vin zilnic la grădiniță sau la școală doar pentru că o mână de voluntari, asistenți sociali și educatori se luptă pentru asta. Așa se face că în Budila poți vedea copii care vin la primărie și scriu diverse cereri în numele părinților analfabeți. Da, pentru acești micuți școala este singura șansă de a fugi din mizeria în care s-au născut. Putem și noi să îi ajutăm să facă asta. Detalii găsiți aici.
Eu m-am distrat cu copiii din Grupa mare. Le-am citit povești, i-am învățat să facă avioane de hârtie și i-am fotografiat. Ei s-au distrat copios când au văzut pozele, mi-au cântat și mi-au spus poezii. A fost super! Mulțumesc, Leslie Hawke!
P.S. În fotografia a doua sunt Sebi (stânga) și Florin, 2 dintre cei 10 copii ai unei familii din Budila. Sebi chiar are ceea ce pe stradă se numește „coeficient de moacă”. 🙂
