Anul care tocmai se încheie a fost unul foarte complicat din toate punctele de vedere. Profesional, 2020 a fost o mare provocare. În cele 10 luni de pandemie cred că am filmat prin spitale și am intervievat medici mai mult decât am făcut-o în peste 20 de ani de televiziune. Am văzut cât de greu lucrează cadrele medicale din prima linie în mai multe spitale COVID. În aprilie, colegul Mihai Florea și cu mine am fost primii jurnaliști din România care au filmat într-o terapie intensivă unde erau îngrijiți pacienții în stare gravă infectați cu SARS CoV2.

Reportajul din Spitalul Suceava – cea mai încercată unitate medicală de la noi în acel moment – este aici. Mă bucur că chiar înainte de pandemie am reușit să merg în Mali și să-i văd la treabă pe aviatorii români în prima misiune externă în Africa. Una dintre știri este aici.

Spre sfârșitul anului ar fi trebuit să mai dau o fugă în Afganistan. Nu am mai făcut-o pentru că am fi fost obligați să stăm în carantină și la plecare și la întoarcere și le-am fi complicat viața puținilor colegi de la TVR care fac teren. În plan personal, m-am bucurat că, în ciuda pandemiei, am putut să o însoțesc pe fiica mea la competițiile de MTB. Am fost foarte bucuros și mândru când – și cu puțin noroc al începătorului, e adevărat – Smaranda a urcat pe podium în Cupa României la XCO. După mai multe etape, a fost pe locul 3 într-o competiție din calendarul oficial al Federației Române de Ciclism.

Una pe alta, partea cea mai bună a lui 2020 a fost că toți ai mei au ieșit sănătoși din el. Sper să rămânem cu toții așa și-n anii ce vin. Acum aștept să-mi vină rândul la vaccinare și vă urez “La mulți ani”, prieteni!