Tag Archives: BMW

O tură pe Transalpina

Am zis să profit de ultimele zile de concediu și să dau o fugă cu motocicleta pe cele mai cunoscute drumuri din România: Transfăgărășan și Transalpina. Prietenii de la BMW Motorrad mi-au dat în test o motocicletă despre care citisem multe lucruri bune: S1000XR. Cristi Drăgan de la Moto-Hub mi-a predat motorul și mi-a făcut o scurtă prezentare. E un amestec frumos de adventure și sport, cu un motor puternic și multă electronică.

BMW S1000XR pe Transalpina

Am plecat la drum în timpul săptămânii ca să evit aglomerația de pe drumurile puține și proaste ale patriei. Am făcut echipă cu un amic cu un 1250 GS. Am zis să plecăm joi din București, să facem Transfăgărășanul și să ne oprim seara la Sibiu. A doua zi voiam să facem Transalpina și să plecăm spre București. Toate bune și frumoase, doar că un cod portocaliu de vreme rea ne-a făcut să renunțăm la Transfăgărășan și să o luam pe Valea Oltului. Ca să trecem de semafoarele montate din cauza unor lucrări, chiar și cu motoarele am avut nevoie de vreo 45 de minute. Am depășit unde am putut, fără să trecem peste linia continuă. În prima zi, am făcut deci 284 de km și am fost plouați vreo 2 ore.

Blocați pe Valea Oltului

A doua zi am plecat la drum pe la ora 10. Am luat-o spre Transalpina prin Mărginimea Sibiului. Drumul este foarte frumos, virajat și a fost refăcut recent. Spre deosebire de prima zi, vremea a fost frumoasă, cu mult soare. Sus la 2000 de metri temperatura a fost de 15 grade Celsius. Drumul nu a fost foarte aglomerat, însă nici pustiu. Am făcut 2-3 opriri scurte, inclusiv pentru a ne juca cu deja cunoscuții măgăruși de pe creastă. Am oprit la Novaci, unde am mâncat și am tăiat-o spre casă pe ruta Horezu, Râmnicu Vâlcea, Pitești, București. Am fost șocat de aglomerația de pe celălalt sens. Era vineri seara și practic mașinile circulau bară la bară de pe ultimii kilometri ai A1 și până aproape de Râmnicu Vâlcea. Noi am mai făcut 2 pauze scurte pentru benzină, cafea și apă. Am ajuns în parcarea Moto Hub în jurul orei 21. Am adunat în acea zi 427 de km cu XR-ul.

Poiana Sibiului

Ce aș putea spune despre BMW S1000XR după ce am parcurs cu ea doar puțin peste 700 de km? E o motocicletă frumoasă și foarte bună pentru drum lung. Motorul cu 4 cilindri în linie împrumutat de la sportiva mărcii te face să zâmbești muult. ASC-ul, DTC-ul, ABS-ul Pro și alte acronime de acest gen te ajută mult, inclusiv dacă mai frânezi aiurea prin vreo curbă în care ai intrat prea tare. Cred că XR-ul este pentru băieții care se dădeau cu RR, GSXR, au îmbătrânit puțin și vor să se cumințească, dar nu chiar de tot. Am citit că generația anterioară vibra puternic și mulți jurnaliști moto laudă producătorul pentru că reușit acum să îmbunătățească situația. Nu știu cum a fost înainte, dar și acum undeva până-n 5-6000 de turații simți vibrații în ghidon. Nu e ceva dramatic însă. Prețul motocicletei pleacă de la aproape 17000 de euro și poate să tot urce. Motorul testat a costat puțin peste 19000. E mult, e puțin? Depinde de mărimea contului la care te raportezi… 🙂

Maxi MINI

În cei 8 ani de colaborare cu BMW Group România am condus Mini Countryman o singură dată. Am experimentat aproape tot din ambele game, inclusiv vârfurile: M-uri, I-uri, JCW-uri. Nu știu de ce, însă cu cel mai mare MINI nu prea m-am întâlnit. Prietenii de la Automobile Bavaria au vrut să schimbe asta și mi-au oferit o nouă ocazie.

Am avut un Mini Countryman Cooper S All4 vreo 3 zile și am făcut în jur de 500 de km. Am condus mașina și în traficul din capitală, dar și la drum lung. Countryman este clar confortabil și spațios. Motorul pe benzină de 2 litri este, așa cum știam, foarte bun și, atunci când accelerezi, sună într-un mare fel. Ca să-l simțiți și mai vioi, nu comandați tracțiunea integrală decât dacă aveți cu adevărat mare nevoie de ea. Direcția este foarte precisă, iar interiorul este 100% Mini. Ceasurile de bord, navigația și butoanele împrumutate din aviație sunt exact ca la hatch. Diferite sunt doar gurile ventilației.

Este clar că cine alege Countryman vrea mai mult spațiu. Și chiar are parte de mult. În spate pot sta lejer doi adulți înalți, iar portbagajul are 450 de litri sau aproape 1400, cu bancheta rabatată.

Una peste alta, Countryman este o mașină interesantă, plăcută și încăpătoare. Dacă vreți totuși mai mult ADN MINI, cu doar o idee mai puțin loc, alegeți Clubman, așa cum am făcut eu. Dacă nu vă interesează spațiul și vreți doar un adevărat cart, alegeți hatch-ul și o să zâmbiți tot timpul la volan. 🙂

Cu inima, nu cu mintea

Timp de aproape 8 ani am colaborat cu BMW Group România. Am condus absolut toate mașinile mărcii bavareze, plecând de la seria 1 și MINI hatch și ajungând la puternicele M-uri și futuristele i3 și i8. Anul acesta, am zis că a venit vremea să-mi cumpăr și eu o mașină. La un moment dat, inclusiv după consultări cu Smaranda, fiica mea, au rămas pe lista scurtă două mașini care împart aceeași platformă: BMW X1 și MINI Cooper Clubman.

MINI Cooper Clubman

Ambele mașini abia fuseseră împrospătate și urmau să vină cu un facelift: X 1 cu faruri și grilă mai agresive, iar Clubman cu mici retușuri, culori noi și stopuri Union Jack. Am crezut că alegerea va fi ușoară. X1 părea varianta câștigătoare, inclusiv în ideea că se va revinde ușor. Dar ce să vezi?

Chiar nu am putut să trec peste faptul că MINI Clubmanul se conduce ca un cart, arată ca un break mai mic și da, nu-l vezi pe toate drumurile. Așa că am mers la Automobile Bavaria și am lansat comanda pentru un F54 cu facelift. Am ales un Cooper, nu un Cooper S, asta ca să mă pot juca mai mult cu dotările interioare. Am bifat pachet Wired, cu navigație mare de 8,8 țoli, MINI Connected, farurile cu led, care aduc și frumoasele stopuri Union Jack, keyless, pachet Excitement, jante de 17.

Faruri led

La culoare a fost mai complicat. Voiam un albastru deschis, care însă nu mai era în ofertă. Smaranda a fost cea care a ales gri Moonwalk. Eu am zis acoperiș, oglinzi și jante negre. Și așa a fost. După vreo 2 luni și jumătate de așteptare, prin octombrie, Clubmanul – dacă nu mă înșel primul cu facelift adus de MINI România- mă aștepta în fața showroomului din Băneasa. M-am bucurat ca un copil atunci când am primit cheia, însă m-am bucurat și mai tare atunci când am dat prima tură.

Cutie automată cu dublu ambreiaj

Da, nu-mi pare deloc rău că am ales cu inima și nu cu mintea. Cu siguranță unul dintre voi va cumpăra Clubmanul peste 3-4 ani și nu voi regreta niciun moment că nu am ales ceva mai puțin nișat. Siiigur! 🙂

Un pilot de-o vârstă cu țara

Unul dintre eroii motorsportului românesc împlinește azi un secol. La începutul anilor ’50, Marin Dumitrescu a alergat cu un BMW 328. S-a bătut cu nume consacrate ale vremii, precum Petre Cristea, Jean Calcianu și Alexe de Vassal. Una dintre cele mai importante victorii obţinute de Marin Dumitrescu este la cursa de viteză în coastă de la Sinaia, din 1950. După ce comuniștii au întrerupt cursele de viteză, Dumitrescu a fost unul din cei care au contribuit la lansarea campionatului naţional de raliuri. A alergat mai bine de 3 decenii. Ultimul titlu l-a luat chiar în anul retragerii, 1976. Povestea lui nea Marin a fost cunoscută și datorită lui Alex Șeremet, PR-ul BMW România. Alex a făcut ca pilotul să fie celebrat în cadrul Concursului de Eleganţă de la Sinaia din 2017. Dumitrescu a venit pe covorul roșu din fața Casteleului Peleș cu un legendar BMW 328 Mille Miglia Roadster, mașină adusă special de la Muzeul BMW din Munchen. La mulți ani, nea Marin! Bravo, Șeremet!

Marin Dumitrescu și Alex Șeremet la Concursul de Eleganță de la Sinaia

Și frumoasă și bestie

Săptămâna care tocmai s-a încheiat m-am învârtit prin București cu o motocicletă foarte interesantă: BMW S1000R. Este  de fapt sportiva nemților (S1000RR) dezbrăcată de carene, cu o poziție mai prietenoasă în șa și cu mai puțini cai. Nuuu, nu mult mai puțini. S1000R are 165 de cai, suficienți cât să o facă rapidă, foarte rapidă. Motocicleta mi-a plăcut mult: este frumoasă, puternică, accelerează liniar, nu-ți rupe capul la un moment dat, se conduce bine prin traficul infernal din București și are și evacuare Akrapovic. Am găsit totuși și o problemă.                                                                                   Dacă mergi mult prin aglomerație, motorul încălzește serios cadrul și simți că-ți cam iau foc picioarele. Mi-a fost bine în diminețile răcoroase de octombrie, însă vara cu singuranță m-ar enerva. În rest, S1000R chiar respectă celebra promisiune “Make life a ride”. 🙂

Experiențe cu X-uri

Am condus vara aceasta două mașini interesante de la BMW: X6 M50d și noul X2 25d. Am făcut în total puțin peste 3000 de km cu amândouă. Cu puternicul (381 de cai) și foarte scumpul (în jur de 130000 de euro) X6 am mers pe Transalpina. Am fost pentru prima dată pe acel drum și chiar mă bucur că am putut-o face cu o mașină deosebită. În ciuda masivității, X6 M50d stă foarte bine pe curbe. Interiorul era de-a dreptul opulent. Doar sistemul audio Bang & Olufsen (16 difuzoare și 1200 w) costă cât o mașină la mâna a doua. În ciuda dotărilor, direcției și motorului care trage superb, X6 M50d este cam prea mare pentru gustul meu. Mi-a plăcut mult mai mult micul X2 xdrive 25d. Am mers cu el până la Vatra Dornei și înapoi. Drumul a fost o încântare. Deși are tracțiune față, X 2 se conduce bine. Motorul de 2 litri are 231 de cai. Dacă te joci prea mult când o configurezi, mașina poate avea însă un preț serios. Cel al X2-ului condus de mine sărea binișor de 50000 de euro. Oricum, micul SAV (Sport Activity Vehicle) mi-a plăcut. Mie mi se pare cel mai frumos X. Alex Șeremet mi-a zis că nu am văzut noul X4. Îl voi vedea și…mai vedem.

 

Mașini născute a doua oară

Prietenii de la BMW Group m-au ajutat să vizitez două dintre cele mai importante ateliere care se ocupă de mașinile de colecție. Imediat după Concursul de Eleganță de la Sinaia, împreună cu vreo 20 de jurnaliști de la noi (foarte puțini) și din Germania, Suedia, Polonia și SUA, am mers la Moara Vlăsiei, la Oldtimer Studio. Unul dintre proprietari ne-a plimbat prin toate secțiile și ne-a spus că atelierul restaurează cam 20 de mașini pe an. Am văzut acolo mai multe proiecte printre care un BMW 327, o Alfa Romeo Montreal și un Ford Mustang. Următoarea oprire a fost Țiriac Collection. Am vizitat expoziția și mi-am clătit ochii cu frumuseți de prin toate perioadele: plecând de la foarte rarele Rolls-Royce Phantom I-VI și până la cele noi gen LaFerrari sau Porsche 918 Spyder. Partea cea mai interesantă a fost însă vizitarea locului în care publicul nu ajunge: atelierul. Miliardarul are depozitate aici multe frumoase și bestii, mai tinere sau mai puțin tinere, mai mult sau mai puțin rare. M-am plimbat nestingherit printre ele preț de o oră și m-am simțit exact ca un copil în vizită în Rovaniemi, orașul lui Moș Crăciun. Am stat de vorbă cu cei care se ocupă de colecția lui Ion Țiriac și am aflat că omul de afaceri are undeva peste 300 de mașini recondiționate. Cam bine…

Mulțumesc, Alex Șeremet.

P.S. Am aflat că toate mașinile sunt scoase periodic la aer. Domnu’ Țiriac, vă rog frumos să mă lăsați și pe mine să “plimb” LaFerrari. Știu că nu figurez pe lista persoanelor asigurate (sunt doar doi oameni în afară de miliardar), dar promit să nu ies din curte și să fiu foarte, dar foarte atent!  🙂

Un Porsche decapotabil

Smaranda a fost plecată într-o tabără în vacanța de Paște. La un moment dat, o învățătoare i-a întrebat pe cei din clasa ei ce ar face dacă ar avea 1000 de lei. Un băiețel s-a înfipt primul și a zis scurt că și-ar lua un Bugatti. Sofia -o prietenă foarte bună a Smarandei- a spus că și-ar cumpăra o pisică și 4 hamsteri. Rebeca- o altă prietenă- a anunțat sigură pe ea că deja îi are. Și atât. Ema le-a arătat tuturor că sunt superficiali și a spus că ar construi un spital pentru animale. Când i-a venit rândul, Smaranda a mărturisit că, dacă ar avea 1000 de lei, sigur și-ar lua un Porsche galben. Decapotabil, normal. Mda, nu tu un i8, un M6 sau măcar un M4. Nu, un Porsche! Asta e…Acum sper doar ca cei de la BMW România să nu afle și să-mi rezilieze contractul. Dar nu prea au cum pentru că mai nimeni nu-mi citește blogul. 🙂

foto © Porsche

 

Când încerci să respecți normele…

Am rupt oglinda unui BMW X1. Mașina era parcată pe Ermil Pangratti, o stradă de lângă TVR. Din cauza zăpezii, era pusă la doar un metru de linia mediană. I-am acroșat oglinda pentru că un individ de pe contrasens a venit foarte tare și eu am fost nevoit să trag repede dreapta ca să-i fac loc. Oglinda mea a lovit-o pe cea a mașinii din parcare. A mea s-a pliat fără să fie măcar zgâriată, însă cea a BMW-ului X 1 s-a rupt. M-am oprit și am lăsat pe parbrizul mașinii lovite o hârtie pe care am scris numărul meu de telefon. După ce am văzut că ore bune nu am primit niciun semn de la proprietarul mașinii lovite, m-am hotărât să merg la Biroul de accidente ușoare. Acolo era omor. Am luat un formular, l-am completat și am așteptat. Un polițist amabil mi-a spus că nu am șanse prea mari si că mai bine mă întorc după 3-4 ore. M-am întors și, normal, am găsit același haos. La accidente ușoare nu există un aparat care să dea bonuri de ordine. Oamenii intră în funcție de numărul de înregistrare de pe formular. Nu iese un ofițer care Continue reading