Un senator i-a numit ciobani pe jurnaliștii care se înghesuiau să-i ia o declarație ministrului Apărării. Toată lumea a sărit pe el și nu fără motiv. Alesul poporului putea reacționa mult mai civilizat, asta e clar. Am zis să scriu câteva cuvinte despre grămezile (nici măcar ordonate, ca-n rugby) ce se formează în fața DNA, în Parlament și cam peste tot pe unde reporterii se adună să intervieveze pe cineva. Da, e oribil să vezi jurnaliști care se inghesuie ca oile, își dau coate, își fac loc cu microfonul, se calcă în picioare pentru a înregistra declarațiile unui om. Încercați să vă imaginați cum se simte cel „vânat”. Nu toți sunt demnitari și nu toți au gărzi de corp. Intervievatul este o căprioară între faruri, nu știe ce să mai declare, vrea doar să scape de cei care-l împing, îl lovesc cu microfonul și, din când în când, între două ghionturi, îi mai adreasează și câte o întrebare. Am experiența multor grămezi jurnalistice. Nu de puține ori am încercat să ne organizam, să stabilim niște limite. De fiecare dată a fost suficient ca un singur cameraman sau reporter să intre în fața celorlalți ca nebunia să înceapă. Îmi aduc aminte că l-am filmat pe Sorin Ovidiu Vîntu la ieșirea din arest. Nu aveam paravânt pe microfon. În timpul marii îmbrânceli cineva m-a lovit peste mână și am văzut și am auzit cum microfonul l-a lovit direct în dinți pe mogul. Am observat grimasa omului, am simțit privirea furibundă și nici măcar nu am putut să schițez vreun gest. Cei care-mi atârnau în spinare abia-mi permiteau să respir. Mda, din nefericire, în astfel de momente suntem de-a dreptul oi și nicidecum ciobani…

One thought on “Grămada jurnalistică”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.