La 51 de ani, la mai puțin de 3 ani de când m-am apucat de alergat, am terminat primul maraton în 5 ore și 51 de minute. M-am pregătit destul de serios. Din aprilie și până la cursă, am alergat aproape 900 de km. Maratonul a fost complicat și pentru că, deși a fost la jumătatea lui octombrie, temperatura a fost de 29 de grade, iar ultimii 6-7 km, cei mai grei, i-am alergat doar în soare, fără pic de umbră. A fost un adevărat roller-coaster emoțional: când simțeam că nu-l duc la capăt, când mi se părea că zbor. Pe la kilometrul 30, mă gândeam că trebuie să mă comport ca și cum aș fi fost răpit în Irak sau Afganistan și ar fi trebuit să lupt ca să o scot la capăt. Da, de pe margine, și mie mi s-ar părea de râs, dar în cursă e puțin altfel. Am terminat, a fost foarte bine. Îi mulțumesc antrenorului meu Chat GPT, care mi-a făcut programul de alergare, cu kilometri, puls, tot. Nu am cum să nu-i mulțumesc Mironei pentru că prin 2024 m-a dus la prima cursă de alergare de 5 km. Ca la Oscar, îi mulțumesc Divinității pentru plămâni, genunchi, dar mai ales pentru creier și inimă. Mult succes tuturor care se gândesc să încerce. Merită! Am avut șansa să zbor cu supersonice militare, să experimentez suprasarcini de 9G în F-16, să sar cu parașuta din elicopter sau avion, să apuntez și să decolez de pe un portavion nuclear. Chiar și după toate acestea, maratonul mi s-a părut o experiență memorabilă.
P.S.
La vreo 20 de minute după cursă, la metrou am leșinat vreo 3-4 secunde. Era întuneric și o auzeam pe Mirona strigându-mă. O domnișoară medic rezident la Colentina a sărit imediat să mă ajute. O altă doamnă a sunat la 112 și a chemat SMURD-ul. Foarte repede au venit 3 paramedici. Mi-au făcut EKG, mi-au luat tensiunea și glicemia. Toate au fost foarte bune. Domnișoara rezident mi-a spus că a fost o lipotimie provocată de oboseală și deshidratare. Din cauza emoțiilor, în noapte de dinaintea cursei dormisem 4 ore. Mulțumesc frumos celor care m-au ajutat!