Natașa este câinele familiei noastre. Are 4 ani și jumătate și e un golden retriever. Am luat-o dintr-un pet shop. Mi-a fost foarte milă de ea. Stătea închisă într-o cușcă și încerca să se gudure pe lângă cine se oprea o clipă lângă ea. Smaranda a crescut cu Natașa. Cât era de zgubilitică, Natașa îngheța practic în momentul în care simțea că puiul de om este în apropiere. Așa a învățat Smaranda să meargă. S-a ținut de blana câinelui. Din cauza programului nostru, de ceva vreme, Natașa s-a mutat la ai mei și, normal, ne vedem ceva mai rar. Azi, împreună cu Smaranda, am fost la Buzău. Natașa nu ne mai vazuse de prin toamnă. A început să latre când noi eram la câteva sute de metri de casa părinților mei. Când ne-a văzut, a început să dea tare din coadă, să schelălăie și, de bucurie, a făcut pipi. Nu ne-a lăsat singuri nicio clipă. Ne-a păzit până și la baie. Ne-a însoțit prin curte și, la masă, deși e foarte pofticioasă, a stat cuminte la picioarele noastre. Mă bucur tare că și Smaranda o iubește foarte mult și are mare grijă de ea. 🙂