Tag Archives: Spitalul Floreasca

EXCLUSIV! Povești din linia întâi: suspect de COVID-19 la UPU Floreasca

Sute de cadre medicale din camerele de urgență ale spitalelor din România își pun în pericol sănătatea și chiar viața în lupta cu noul coronavirus. Riscul ca un pacient care vine pentru cu totul alte probleme grave de sănătate să fie infectat cu SARS Cov 2 este foarte mare. În jur de 200 de medici și asistenți fac eforturi și țin deschisă Camera de gardă a unuia dintre cele mai mari spitale de urgență din România, Spitalul Floreasca. O echipă a TVR i-a filmat azi la treabă pe cei aflați în linia întâi chiar în momentul în care trimiteau la Matei Balș un pacient suspect de COVID-19. Un reportaj EXCLUSIV de Adelin Petrișor și Romeo Stancu.

Polemizând cu un bădigard

Nu sunt în cea mai bună perioadă. Am luat un virus adus de Smaranda de la grădiniță și sunt în câteva zile de medical. Sma a avut și ea aproape 40 de grade și, ca și cum nu ar fi fost suficient, îl am și pe tata internat pentru o minoră intervenție chirurgicală. floreascaDa, nu e nici cea mai neagră perioadă, dar nici cea mai roz. În aceste condiții, ieri seară, încărcat cu mâncare, suc și fructe, am mers la Floreasca să-l văd câteva minute pe tata. Programul de vizită se termină la ora 20. Eram bucuros că era 19 și 50. Nu doream să parlamentez cu paznicii și chiar urăsc să dau șperț.

– Unde mergi?, m-a interpelat un plăvan pe un coridor de la urgențe. Avea vreo 40 de ani. Burta i se revărsa peste centură. Stătea răscrăcănat și mă sfredelea cu niște ochi mici, plantați aproape-n mijlocul unei fețe lombroziene, fix ca două bomboane pe colivă.

– Merg la ortopedie. Îl am pe tata internat. Oricum, am văzut afișul și mai am 10 minute, timp berechet să las astea și să plec.

– Băăă, nu că acu’ chiar mă enervezi. Tată, dacă-mi mai zici așa, chiar nu te mai las! Înțelegi, tată?, s-a rățoit malacul.

– Mă scuzați, dar nu cred că sunteți tatăl meu. V-am zis că tata e internat la ortopedie, am replicat cu o privire senină.

Lumea din jur a început să chicotească, lucru care l-a înfuriat și mai tare pe străjer. Pe un ton ridicat, a continuat să-mi explice ca la 19,45 se închide de fapt spitalul. Văzând că nu o scot la capăt, am profitat de o pauză de respirație și l-am întrebat:

– Așa e că te cam încurcă serviciul?

– Ăăăă, nu. Cum adică?

L-am lăsat pe gânduri și mi-am văzut de treabă. Aș vrea să-i mulțumesc. Discuția cu el a fost singura pată de culoare într-o zi plină de Nurofen, febră, orteze, indici de coagulare. 🙂