Fix acum 10 ani, impreuna cu Florin Dobre, eram in Hotel Palestina din Bagdad. 
Eram la un loc cateva zeci de corespondenti straini. Strict controlati de irakieni, filmam bombardamentele americane. In acesta fotografie, vedeti privelistea pe care eu si Florin am admirat-o aproape o luna. A trecut de atunci un deceniu, dar Irakul nu pare sa fi devenit mult mai sigur. Peste 20 de bombe si masini capcana au explodat ieri in capitala …
🙁 Nici nu va fi sigur prea repede. Din pacate extremistii de acolo nu vor sa o lase mai moale.
În vremurile în care Sadam era preşedinte , în Irak nu existau drepturi ale omului . Americanii au înlăturat regimul totalitar în numele drepturilor omului . Noi cu toţii ştim că nu doar acesta a fost motivul . A fost instaurată democraţia . Oare irakienii doresc asta ? Am mari îndoieli că i-a întrebat cineva !
Cel mai trist e ca nu se vede deloc luminita de la capatul tunelului…e peste imaginatia mea un Irak sigur.
Din nefericire pentru irakieni si oameni in general nu vom intelege toate dedesubturile razboaielor sec XX si XXI. Momentan stim cate ceva : petrol, droguri, diamante, piata de testare si desfacere pt arme, manipulare media din greu, etc. Pacat de toate destinele distruse de razboi. Ei raman cu banii, noi cu eroii multidecorati. Post-mortem.
In focus e la datorie ca deobicei:
Invazia: http://www.theatlantic.com/infocus/2013/03/iraq-wars-10th-anniversary-the-invasion/100475/
Ocuparea:http://www.theatlantic.com/infocus/2013/03/iraq-wars-10th-anniversary-occupation-and-insurgency/100476/
Dupa 10 ani:http://www.theatlantic.com/infocus/2013/03/iraq-wars-10th-anniversary-after-the-war/100477/