Category Archives: jurnalism

Jurnal de redacție

Leave a reply

Cei de la Centrul pentru Jurnalism Independent m-au rugat să povestesc și eu o zi de muncă-n pandemie. Am vorbit despre reportajul pe care l-am făcut la ATI Suceava, la jumătatea lunii aprilie.

Vineri, 17 aprilie, ora 7,30. Sunt în curtea spitalului de urgență Suceava și-l aștept pe medicul militar Daniel Derioiu, cel care conduce instituția. Am venit din Botoșani, unde am stat peste noapte. Eu am condus mașina TVR de la București, iar în dreapta mi-a stat Mișu Florea, cameraman. Nu am vrut să luăm un șofer cu noi ca să nu mai expunem încă un om. Vorbim totuși de Suceava, cel mai mare focar de COVID-19 de la noi și vorbim de o filmare în spitalul județean de aici, unitate medicală care aproape a intrat în colaps la sfârșitul lunii martie. În jur de 8, vine și comandantul spitalului. Facem cunoștință și mergem să ne echipăm pentru a putea intra în zona roșie. Echiparea nu e deloc ușoară. Trebuie să ai: combinezon, cizme de cauciuc, capelină, ochelari, mască, vizieră și 3 perechi de mănuși. Echipamentul este sigilat cu bandă adezivă în zona feței, a gâtului și la mâini. Colonelul medic îmi explică cum funcționează acum spitalul: are două circuite distincte pentru pacienții cu COVID-19 și unul pentru pacienții cu alte afecțiuni. Există o zonă tampon unde sunt ținuți și tratați cei care așteaptă rezultatele testelor pentru covid. După ce am filmat în mai multe saloane, am ajuns la Terapie Intensivă. Aici sunt internați 26 de bolnavi de COVID-19 în stare foarte gravă, dintre care 11 sunt intubați. Un pacient decedase cu vreo 15 minute înainte de venirea noastră. Încă este în salon, acoperit cu un cearșaf și cu o lumânare pe noptiera de lângă pat. Atmosfera din secția ATI e apăsătoare. E foarte cald. Transpir abundent și respir greu în echipamentul de protecție. Ochelarii mi s-au aburit și abia mai văd ceva cu ochiul drept. Liniștea grea e spartă doar de țiuitul monitoarelor pacienților. Fac un stand-up (reporterul vorbește în fața camerei). În spatele meu, în dreapta, un bărbat corpolent e pus în poziția prone (pe burtă) pentru a putea fi ventilat mai bine. Înainte să încep să vorbesc, mă uit la el și am impresia că aerul cald care mi se întoarce din masca FFP2 îmi arde gâtul. Pentru o fracțiune de secundă, am senzația că nu pot să respir… Am filmat în spitalul Suceava în jur de 2 ore. A ieșit un reportaj în premieră pentru România de vreo 6-7 minute. Poate fi văzut aici: https://www.adelinpetrisor.ro/sectia-ati-a-spitalului-suceava-in-prima-linie-a-luptei-cu-covid-19/

Interviu din izolare

Leave a reply

Pe la jumătatea perioadei mele de izolare am stat de vorbă pe Zoom cu Cristi Popescu, un coleg de la TVR și rocker. El a publicat interviul chiar în ziua în care eu am terminat cele două săptămâni și am redevenit un om liber. 🙂 Ce a ieșit vedeți aici. Mulțumesc, Cristi!

Istoria, în direct, la Televiziunea Română

3 Replies

Din 3 noiembrie, Televiziunea Română începe să scrie o nouă pagină a propriei istorii: transmite doar în format HD! De altfel, la TVR românii au fost martorii istoriei. Televiziunea Română a fost prima din lume care a difuzat în direct o revoluţie. Apoi, a tot transmis revoltele altora sau momente decisive care au modificat soarta a miliarde de oameni. Reporterii TVR au fost primii jurnalişti români în Coreea de Nord, una dintre cele mai teribile dictaturi ale lumii. Dar şi în Libia, în timpul luptelor dintre rebeli şi Muammar Gaddafi. Iar mai recent, la întâlnirea istorică dintre Donald Trump şi Kim Jong-Un.

21 de ani de Google

Leave a reply

Google, cel mai popular motor de căutare din lume, împlineşte astăzi 21 de ani. Diana Dumitrașcu m-a întrebat ce foloseam înainte de Google. I-am povestit că aveam 19-20 de ani și lucram la Tele 7 abc. Eram bucuros că redacția avea 2 calculatoare legate la net. Foloseam Yahoo Search și Excite. Ce vremuri…:)))

2018

Leave a reply

Anul care stă să se încheie nu a fost chiar rău din punct de vedere profesional. Pe langa stirile si transmisiunile in direct de zi cu zi, am avut sansa sa lucrez si la cateva proiecte speciale. În primăvară, am reușit să fac un reportaj despre kosovarii care au luptat în Siria pentru DAESH. Am stat de vorbă cu reprezentanți ai autorităților, clerici mai mult sau mai puțin extremiști, părinți care și-au pierdut copiii. Împreună cu prietenul Dan Gecui, am filmat un tânăr acuzat că a sprijit DAESH cu doar câteva zile înainte ca el să intre în inchisoare. Am fost și producător executiv pentru acest reportaj. Cum Știrile au mereu probleme de buget, am făcut rost de finanțare, iar prietenii de la BMW România m-au ajutat cu o mașină cu care să merg în Kosovo.

În iunie, împreună cu amicul Romeo Stancu, am dat o fugă în Singapore. Am transmis de la întâlnirea Trump-Kim Jong un. Încă nu e clar dacă a fost “întâlnirea secolului” sau doar o acțiune de pr pentru președintele american. Avântat ca întotdeauna, Trump a anunțat după ce s-a văzut cu Grasu’ că lumea e mai sigură. Au fost doar vorbe, regimul nord-coreean are în continuare arme nucleare și este la fel de imprevizibil. Nu de puține ori Mike Pompeo a fost la Phenian să se întâlnească cu liderul, dar a fost trimis la plimbare.

© adelinpetrisor.ro
Marina Bay, Singapore

În toamnă, împreună cu același Romeo Stancu, am stat 3 săptămâni în Afganistan. Am însoțit câteva detașamente ale Forțelor Speciale. Am făcut 4-5 știri și un reportaj mai mare, reportaj pentru care am luat un nou premiu APTR. Materialul poate fi văzut aici.

Afganistan

Transmisiunile de 1 Decembrie au readus TVR in topul audientelor. Parada de Ziua Nationala pe care am comentat-o alaturi de col. Costi Spinu a avut un rating maxim de 7,5, foarte muult peste ratingul mediu al statiei. Da, Stirile TVR au demonstrat inca o data ca productiile lor lasa in urma proiecte cu bugete uriase gen Cerbul de aur sau Eurovision. 😉 Una peste alta nu a fost un an rău. Asta nu înseamnă însă că nu sperăm să avem un 2019 și mai bun. La mulți ani, prieteni!

APTR 2018

2 Replies

Am primit în această seară un premiu APTR pentru reportajele cu Forțele Speciale Române, materiale filmate în Afganistan, în urmă cu câteva luni. Pe scenă le-am mulțumit băieților de la FOS, juriului APTR și am dedicat premiul colegilor mei de la Știrile TVR. “Deși nu avem bonusuri uriașe, deși avem căldură doar în suflete și nu în caloriferele redacției, continuăm să facem o emisiune decentă, emisiune despre care unii spun că ar fi chiar echilibrată. Despre Telejurnalul TVR vorbesc. Dragi colegi, sunt mândru să fiu în barca Știrilor TVR, deși uneori are doar vâsle și nu motor, cum ar trebui.” Mai jos este întreg discursul băiatului din Buzău. :))

Reporteri sau scriitori?

Leave a reply

Aceasta a fost una dintre întrebările pe care le-am primit la FILIT. Am fost pe scena Teatrului Național “Vasile Alecsandri” împreună cu Viorel Ilișoi și Eugen Istodor. Ne-a luat la întrebări Cătălin Sava, însă în cele peste două ore de discuții aprinse am primit și întrebări din public. Am vorbit despre reportaje ratate, despre cărți care ne-au impresionat în copilărie, despre oameni care ne-au ajutat în cariere, despre cărțile scrise de fiecare. Sava a vrut să îi povestim un moment în care am trecut pe lângă moarte, am fost în pericol.

FILIT © 2018

Normal, m-a luat pe mine primul în vizor. Am povestit cum era să mor la…Roman, într-un accident de circulație. Mergeam spre Iași. Fusese ucis un lider de sindicat și trebuia să transmit în direct pentru Observatorul Antenei 1. Vizita la spitalul din localitate i-a amuzat copios pe cei din sală. Mi-am amintit cum o doamnă asistentă mi-a spus că tare mult se bucură să mă vadă…Eu eram într-un cărucior vai de el, iar cu mâna dreaptă abia-mi țineam mâna stângă fracturată serios. Practic 10 cm din humerus fuseseră pulverizați și, dacă încercam să-mi rotesc brațul, ceva mai jos de umăr simțeam cum mi se învârte un ciot printre mușchi. La un moment dat, o altă asistentă m-a rugat să-mi dau jos tricoul. Când i-am zis ca nu am cum și am rugat-o să-l taie, femeia mi-a spus că e păcat de el pentru că e frumos. Ulterior, am fost operat de doi medici minunați la Floreasca și de atunci am în mână o placă de reconstrucție de 40 de cm și vreo 17 șuruburi gen IKEA. :)) În fine, la un moment dat, Istodor a adus în discuție prostia atunci când moderatorul l-a rugat să se prezinte. Cum eu am fost urmatorul, m-am gândit să duc mai departe ideea. „Eu cred că n-am fost suficient de prost că aş fi ajuns cu siguranţă mult mai mare, mult mai important în stat. Şi eu m-am gândit la un moment dat că foarte frumos nu sunt, extrem de inteligent nu sunt, măcar să fiu curajos, şi așa m-am făcut reporter de război.” Detalii găsiți într-un amplu articol din Adevărul: Ilişoi, Petrişor şi Istodor, despre reportajul literar românesc. „Reporterii de război sunt cei mai puturoşi, pentru că nu caută ei poveştile ”
Aș corecta două chestii din el:

  • eu l-am amintit pe Dan Luțan, nu pe Dan Mițan, cum apare în articol;
  • jurnalistul trebuie să fie o interfață decentă între poveste și public, am zis eu, însă definiția aceasta apare trunchiată. În rest, mulțumiri Danei Mischie și celor de la Adevărul pentru că ne-au acordat atâta spațiu într-o perioadă plină de știri. 🙂

 

Un sfert de secol de Astra Film

Leave a reply

Festivalul de documentare Astra de la Sibiu împlinește anul acesta un sfert de secol. Este una dintre cele mai cunoscute competiții de acest gen din Europa. Am avut și eu două proiecții la Astra Film. Cea mai recentă a fost în 2013. Am fost acolo cu reportajul din Coreea de Nord. Puteți vedea aici câteva minute din Q&A. Am fost foarte emoționat: sala a fost arhiplină (organizatorii au fost supărăați că nu au ales o sală mai mare), întâlnirea a durat mult mai mult și a dat peste cap următoarea proiecție, iar în public au fost foarte mulți străini.
P.S. Nu mai spun că organizatorii au pus pe burtieră în dreptul numelui meu “regizor”…de nu mai doarme mama nici acum de mândrie.