Din 3 noiembrie, Televiziunea Română începe să scrie o nouă pagină a propriei istorii: transmite doar în format HD! De altfel, la TVR românii au fost martorii istoriei. Televiziunea Română a fost prima din lume care a difuzat în direct o revoluţie. Apoi, a tot transmis revoltele altora sau momente decisive care au modificat soarta a miliarde de oameni. Reporterii TVR au fost primii jurnalişti români în Coreea de Nord, una dintre cele mai teribile dictaturi ale lumii. Dar şi în Libia, în timpul luptelor dintre rebeli şi Muammar Gaddafi. Iar mai recent, la întâlnirea istorică dintre Donald Trump şi Kim Jong-Un.
Google, cel mai popular motor de căutare din lume, împlineşte astăzi 21 de ani. Diana Dumitrașcu m-a întrebat ce foloseam înainte de Google. I-am povestit că aveam 19-20 de ani și lucram la Tele 7 abc. Eram bucuros că redacția avea 2 calculatoare legate la net. Foloseam Yahoo Search și Excite. Ce vremuri…:)))
Am fost invitat la emisiunea Danielei Zeca Buzura. Am baut o cafea si am vorbit despre jurnalism, breasla, diverse. Multumesc pentru invitatie, Daniela.
Anul care stă să se încheie nu a fost chiar rău din punct de vedere profesional. Pe langa stirile si transmisiunile in direct de zi cu zi, am avut sansa sa lucrez si la cateva proiecte speciale. În primăvară, am reușit să fac un reportaj despre kosovarii care au luptat în Siria pentru DAESH. Am stat de vorbă cu reprezentanți ai autorităților, clerici mai mult sau mai puțin extremiști, părinți care și-au pierdut copiii. Împreună cu prietenul Dan Gecui, am filmat un tânăr acuzat că a sprijit DAESH cu doar câteva zile înainte ca el să intre în inchisoare. Am fost și producător executiv pentru acest reportaj. Cum Știrile au mereu probleme de buget, am făcut rost de finanțare, iar prietenii de la BMW România m-au ajutat cu o mașină cu care să merg în Kosovo.
În iunie, împreună cu amicul Romeo Stancu, am dat o fugă în Singapore. Am transmis de la întâlnirea Trump-Kim Jong un. Încă nu e clar dacă a fost “întâlnirea secolului” sau doar o acțiune de pr pentru președintele american. Avântat ca întotdeauna, Trump a anunțat după ce s-a văzut cu Grasu’ că lumea e mai sigură. Au fost doar vorbe, regimul nord-coreean are în continuare arme nucleare și este la fel de imprevizibil. Nu de puține ori Mike Pompeo a fost la Phenian să se întâlnească cu liderul, dar a fost trimis la plimbare.
Marina Bay, Singapore
În toamnă, împreună cu același Romeo Stancu, am stat 3 săptămâni în Afganistan. Am însoțit câteva detașamente ale Forțelor Speciale. Am făcut 4-5 știri și un reportaj mai mare, reportaj pentru care am luat un nou premiu APTR. Materialul poate fi văzut aici.
Afganistan
Transmisiunile de 1 Decembrie au readus TVR in topul audientelor. Parada de Ziua Nationala pe care am comentat-o alaturi de col. Costi Spinu a avut un rating maxim de 7,5, foarte muult peste ratingul mediu al statiei. Da, Stirile TVR au demonstrat inca o data ca productiile lor lasa in urma proiecte cu bugete uriase gen Cerbul de aur sau Eurovision. 😉 Una peste alta nu a fost un an rău. Asta nu înseamnă însă că nu sperăm să avem un 2019 și mai bun. La mulți ani, prieteni!
Am primit în această seară un premiu APTR pentru reportajele cu Forțele Speciale Române, materiale filmate în Afganistan, în urmă cu câteva luni. Pe scenă le-am mulțumit băieților de la FOS, juriului APTR și am dedicat premiul colegilor mei de la Știrile TVR. “Deși nu avem bonusuri uriașe, deși avem căldură doar în suflete și nu în caloriferele redacției, continuăm să facem o emisiune decentă, emisiune despre care unii spun că ar fi chiar echilibrată. Despre Telejurnalul TVR vorbesc. Dragi colegi, sunt mândru să fiu în barca Știrilor TVR, deși uneori are doar vâsle și nu motor, cum ar trebui.” Mai jos este întreg discursul băiatului din Buzău. :))
Aceasta a fost una dintre întrebările pe care le-am primit la FILIT. Am fost pe scena Teatrului Național “Vasile Alecsandri” împreună cu Viorel Ilișoi și Eugen Istodor. Ne-a luat la întrebări Cătălin Sava, însă în cele peste două ore de discuții aprinse am primit și întrebări din public. Am vorbit despre reportaje ratate, despre cărți care ne-au impresionat în copilărie, despre oameni care ne-au ajutat în cariere, despre cărțile scrise de fiecare. Sava a vrut să îi povestim un moment în care am trecut pe lângă moarte, am fost în pericol.
Normal, m-a luat pe mine primul în vizor. Am povestit cum era să mor la…Roman, într-un accident de circulație. Mergeam spre Iași. Fusese ucis un lider de sindicat și trebuia să transmit în direct pentru Observatorul Antenei 1. Vizita la spitalul din localitate i-a amuzat copios pe cei din sală. Mi-am amintit cum o doamnă asistentă mi-a spus că tare mult se bucură să mă vadă…Eu eram într-un cărucior vai de el, iar cu mâna dreaptă abia-mi țineam mâna stângă fracturată serios. Practic 10 cm din humerus fuseseră pulverizați și, dacă încercam să-mi rotesc brațul, ceva mai jos de umăr simțeam cum mi se învârte un ciot printre mușchi. La un moment dat, o altă asistentă m-a rugat să-mi dau jos tricoul. Când i-am zis ca nu am cum și am rugat-o să-l taie, femeia mi-a spus că e păcat de el pentru că e frumos. Ulterior, am fost operat de doi medici minunați la Floreasca și de atunci am în mână o placă de reconstrucție de 40 de cm și vreo 17 șuruburi gen IKEA. :)) În fine, la un moment dat, Istodor a adus în discuție prostia atunci când moderatorul l-a rugat să se prezinte. Cum eu am fost urmatorul, m-am gândit să duc mai departe ideea. „Eu cred că n-am fost suficient de prost că aş fi ajuns cu siguranţă mult mai mare, mult mai important în stat. Şi eu m-am gândit la un moment dat că foarte frumos nu sunt, extrem de inteligent nu sunt, măcar să fiu curajos, şi așa m-am făcut reporter de război.” Detalii găsiți într-un amplu articol din Adevărul: Ilişoi, Petrişor şi Istodor, despre reportajul literar românesc. „Reporterii de război sunt cei mai puturoşi, pentru că nu caută ei poveştile ”
Aș corecta două chestii din el:
eu l-am amintit pe Dan Luțan, nu pe Dan Mițan, cum apare în articol;
jurnalistul trebuie să fie o interfață decentă între poveste și public, am zis eu, însă definiția aceasta apare trunchiată. În rest, mulțumiri Danei Mischie și celor de la Adevărul pentru că ne-au acordat atâta spațiu într-o perioadă plină de știri. 🙂
Festivalul de documentare Astra de la Sibiu împlinește anul acesta un sfert de secol. Este una dintre cele mai cunoscute competiții de acest gen din Europa. Am avut și eu două proiecții la Astra Film. Cea mai recentă a fost în 2013. Am fost acolo cu reportajul din Coreea de Nord. Puteți vedea aici câteva minute din Q&A. Am fost foarte emoționat: sala a fost arhiplină (organizatorii au fost supărăați că nu au ales o sală mai mare), întâlnirea a durat mult mai mult și a dat peste cap următoarea proiecție, iar în public au fost foarte mulți străini.
P.S. Nu mai spun că organizatorii au pus pe burtieră în dreptul numelui meu “regizor”…de nu mai doarme mama nici acum de mândrie.
Mi-am luat câteva zile de concediu și-am plecat cu Smaranda prin țară. Niciodată nu mă rup însă de redacție: mai vorbesc la telefon, citesc emailuri, știri, primesc și dau mesaje. Așa am aflat că două colege de la politic nu-mi vor mai fi colege. Le-au expirat contractele pe perioadă determinată și, invocând prevederi legale, conducerea TVR nu le-a mai prelungit. Este vorba despre Ema și Andreea, două fete care au terminat Jurnalismul chiar în această vară. Andreea a avut prima medie pe facultate, iar Ema este câștigătoarea unei burse Erasmus în Spania. Cele două au venit în practică la Știrile TVR și, într-un timp relativ scurt, au fost angajate cu jumătate de normă. De ce? Pentru că au învățat foarte repede și au ajuns să facă știri și transmisiuni în direct pe subiecte politice complicate. Ele au devenit deci oameni de bază ai Secției Politic. Din câte am înțeles, contractele lor fuseseră prelungite de 3 ori și singura soluție ca să rămână în redacție era ca PDG-ul TVR să le semneze angajarea fără concurs. În ciuda tuturor recomandărilor făcute de conducerea Știrilor TVR, Doina Gradea nu a semnat pe motiv că legea nu permite. Știu destule cazuri însă de oameni angajați prin semnătura PDG-ului (nu doar actualul), fără concurs, inclusiv șefi mari…Da’ ce știu eu? Poate s-a schimbat legislația…În fine, cred că e important să vă mai spun că, în ciuda fragilității legăturii contractuale cu TVR, în urmă cu puțină vreme, Ema și Andreea au semnat Scrisoarea prin care angajații Știrilor TVR i-au cerut respect Doinei Gradea, după ce PDG-ul o numise pe o colegă de-ale noastre “CAP DE PORC”. Nu spun că fetele “zboară” acum din redacție pentru că au semnat protestul. Nu, nu am nicio probă. Pot însă să vă spun sigur că, în viitor, foarte mulți oameni se vor gândi de 1000 de ori înainte să semneze un eventual protest…
– Ema, Andreea, capul sus! Zic să vedeți partea plină a paharului: nu va mai exista pericolul – nici măcar teoretic – să vă acriți într-un sistem învechit, sistem care ar fi trebui reformat de multă vreme. Sunteți pregătite și sigur puteți reuși în orice redacție de pe la noi. Succes!
P.S. Fetele au fost deja angajate de două redacții importante din capitală, o televiziune și o agenție de presă.
Summitul Trump-Kim a atras ca un magnet presa din întreaga lume. În jur de 5.000 de jurnalişti au fost în Singapore pentru a transmite întâlnirea istorică. Doar jumătate dintre ei au fost acreditaţi de autorităţile locale. Jurnaliştii au păzit zile în şir hotelurile la care au fost cazaţi liderul nord coreean şi preşedintele american doar pentru a filma câteva cadre cu aceştia. Un reportaj exclusiv din Singapore de Adelin Petrişor şi Romeo Stancu.
