Am primit în această seară un premiu APTR pentru reportajele cu Forțele Speciale Române, materiale filmate în Afganistan, în urmă cu câteva luni. Pe scenă le-am mulțumit băieților de la FOS, juriului APTR și am dedicat premiul colegilor mei de la Știrile TVR. „Deși nu avem bonusuri uriașe, deși avem căldură doar în suflete și nu în caloriferele redacției, continuăm să facem o emisiune decentă, emisiune despre care unii spun că ar fi chiar echilibrată. Despre Telejurnalul TVR vorbesc. Dragi colegi, sunt mândru să fiu în barca Știrilor TVR, deși uneori are doar vâsle și nu motor, cum ar trebui.” Mai jos este întreg discursul băiatului din Buzău. :))
felicitari, Adelin! tu chiar meritai pe bune sa iei un astfel de premiu, dar in locul tau eu ma mai gandeam inainte sa urc pe scena, la ce personaje pestilentiale au fost premiate anul asta… aptr nu mai e ce era pe vremuri, este?
Octavian, în drept se folosește expresia „proprio nomine”, adică fiecare își exercită drepturile și își asumă la fel și obligațiile. Încerc să fac lucrurile mai bune în dreptul meu și răspund pentru bunele și relele lăsate de mine în urmă. În 2003, împreună cu Florin Dobre eram singurii jurnaliști români rămași în Bagdadul controlat de Saddam Hussein. Colegii de la Antena 1 m-au sunat și mi-au citit faxul pe care APTR îl trimisese redacției. Cei de la APTR spuneau că sunt mândri de noi pentru că am ales să rămânem pe baricade și să transmitem pentru România, în timp ce alți jurnaliști occidentali plecaseră în Iordania. Ulterior, deși aveam doar 27 de ani am primit Marele Premiu al APTR pentru transmisiunile din Bagdad. Lucrul acesta eu nu-l pot uita. E rău? E bine?