Am avut noroc și, în vreo 20 de ani de televiziune, am intervievat laureați de Nobel, teroriști, președinți, șefi ai unor celebre servicii de informații. Am exprimentat 9 G în supersonice și am apuntat și decolat de pe un portavion nuclear. FullSizeRender-18UniversitateDumnezeu m-a ajutat și am reușit să transmit în direct din locuri fierbinți și foarte interesante: Irak, Afganistan, Guantanamo sau cea mai urâtă dictatură a lumii, Coreea de Nord. Cu toate acestea cea mai tare transmisiune în direct a fost din Piața Universității, de la un protest al celor nemulțumiți de reacția statului în cazul dezinfectanților diluați. În timpul directului am fost înconjurat de copii care m-au tras de pantaloni, au încercat să-mi pună coarne sau au sărit ca să intre-n cadru. O fetiță cam de vârsta Smarandei mele m-a ținut de un picior și m-a rugat non-stop:

– Dă-mă și pe mine la televizor să mă vadă lumea, hai!

La un moment dat, am întrerupt relatarea și l-am rugat pe operator să o arate pe fetița care se agita ca o moleculă de gaz. Să nu credeți că după asta s-a liniștit. Nuuuu. Deși a trebuit să vorbesc despre lucruri grave și serioase, nu am putut să nu zâmbesc tot timpul. Da, pentru copiii aceștia năzdrăvani suntem obligați să încercăm să facem lumea un pic mai bună. 🙂

P.S. Transmisiunea mea a fost filmată de o echipă care face un documentar despre Colectiv. Operatorul a prins toată foșgăiala copiilor. Nu știu cine sunt cameramanul și sunetistul pe care-i puteți vedea și în fotografii. Dacă cumva intra pe blog, îi rog tare mult să-mi dea și mie imaginile. Mulțumesc anticipat!

foto © Dragoș Porojnicu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.