Pe Sharon l-am urmărit de aproape în 2002. Eram corespondent permanent al TVR în Israel și Teritoriile Palestiniene și locuiam în Ierusalim. Pentru orice jurnalist străin, premierul era un personaj controversat: israelienii îl considerau un mare general patriot, în timp ce palestinienii cereau judecarea lui pentru crime de război. Cel mai mare reproș era legat de invazia din Liban, din 1982. Sharon a lăsat milițiile creștine să măcelărească palestinienii din taberele de refugiați Sabra și Shatila. Nu a fost singura controversă din cv-ul lui Ariel Sharon.
În septembrie 2000, el a făcut o vizită provocatoare pe Esplanada Moscheilor din Ierusalimul de Est și așa a început a doua Intifadă. Imediat după ce a devenit premier, a luat cu asalt cartierul general al lui Yasser Arafat din Ramalah. A înconjurat Mukata cu tancuri, a tăiat curentul, a bruiat comunicațiile și l-a ținut multă vreme-n șah pe bătrânul lider palestinian. A vrut să-l izoleze și să-l umilească, nu să-l omoare. În acele momente dramatice, am făcut și eu interviul cu Abu Ammar. L-am găsit în niște condiții de nedescris: sediul era o ruină, fără apă și curent electric, înțesat de soldați care dormeau pe saltele. M-am mai intersectat cu subiectul Sharon în 2006, în ianuarie. Am fost trimis să transmit din fața spitalului în care fusese internat liderul israelian. Sharon era în comă profundă și, după un timp, transmisiunile nu mai aduceau nimic nou, erau aproape identice. Salvarea a venit de la Marina Constantinoiu, colega mea de la Jurnalul Național. M-a întrebat dacă nu m-ar tenta un interviu cu Ehud Barak. Cum să spui nu unei întâlniri cu cel mai decorat general israelian? După câteva zile de suspans, telefoane și nervi, am obținut o întâlnire de o oră cu Ehud Barak. Meritul cel mai mare a fost al Marinei, ea a vut un contact foarte bun. Am discutat cu Barak despre Sharon, despre pacea cu palestinienii, despre Hezbollah și Liban. După vreo două săptămâni, când era clar că starea lui Sharon nu se putea schimba, am plecat acasă.
Aveam să mă întorc după doar cinci luni. Am transmis din războiul dintre Israel și Hezbollah, un conflict din care Tsahalul a ieșit destul de șifonat.
Din punctul meu de vedere, acesti generali patrioti considerati eroi doar acasa, si doar de catre un segment al populatiei – Ariel Sharon, Ante Gotovina, Ratko Mladic si altii, sunt in primul rand criminali. Faptul ca or fi undeva in forul lor interior si patrioti sau mai au si alte calitati ma lasa rece…
L-ati uitat pe general-maiorul Nicolae Ceausescu. Avansat la virsta de 32 ani. Strateg al Epocii de Aur. In forul sau interior patriot. Singurul.