Stăteam la rând la scaunul din Valea Dorului. În spatele meu, un tânăr se plângea unui amic de mersul relației sale. telescaun

– Nu înțeleg de ce nu vrea să facem lucruri împreună. Și la alergat se duce singură.

– Cumva i-ai arătat că ești… ăăă…dependent de ea, l-a întrebat cel căruia i se confesa.

– Nu, adică nu știu. Cred că știe că țin la ea.

– Arată-i că nu-ți pasă. Flirtează cu alta, l-a sfătuit sigur pe el amicul. Nu-ți lua limba-n gură, doar așa… hi-hi, ha-ha, ca să reaprinzi flacăra.

– Crezi că merge? a întrebat sfios schiorul cu probleme-n dragoste.

– Siiiigur! Dacă o respingi, ea te vrea. Dacă îi arăți că o iubești, îți dă flit. N-ai ce-i face, așa e setat creierul femeii, a spus pe un ton ritos cel care, judecând după siguranța tonului, părea că are experiența lui Warren Beatty.

Când m-am urcat în scaun, am tras cu coada ochiului să văd cine e cel pentru care femeia nu mai are taine. Avea puțin peste 20 de ani. 🙂

2 thoughts on “Despre dragoste, la coadă la telescaun”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.