Smaranda nu mai este o mică narcisistă, așa cum era acum o lună. Și-a pierdut brusc pasiunea pentru oglindă. 
Are însă o nouă dragoste: cutia unui joc. De cel puțin două ori pe zi, îți aduce cutia și-ți cere să o ajuți să intre în ea. Stă mulțumită-n fund, aplaudă frenetic și-și arată cei 6 dințișori. Să te ferească Dumnezeu să încerci să o scoți… 🙂
Nu cumva se crede in „avion”-poate este mostenire genetica !Glumesc,cred ca este un nou amuzament,iar de astea veti mai avea parte inca multi ani de acum inainte.Sa fie sanatoasa si vesela !
Cutiuta cere 4 rotite si o sfoara ca sa fie deplasata….. Adelin, atunci sa va vedem cum tropaiti prin casa tragand de carucior 😉
darael, are tot felul de mijloace cu 3 sau 4 roti, dar cutia e mai ok.:)
scumpa de ea…
toti copilasii cred ca fac asta la un moment dat..al meu avea o cutie de carton.:))
Hai, fiti intelegatori, oameni mari! E primul ei spatiu locativ …proprietate personala!!!
patricia prefera un lighean rosu in care se aseaza , isi ia o carte si „titeste”…asa intelege ea notiunea de biblioteca!
Urmeaza faza in care incepe sa se ascunda.
cea mai tare jucarue dupa sticlele PET ci cutiutelke de carton de la diferite medicamente 🙂 Pasiunea universala a copiilor
se obisnuieste cu carlinga avionului de vanatoare 😀