Category Archives: dragostea mea

„ 3,2,1…Iunie. Restart copilărie”

Întotdeauna am sărbătorit 1 Iunie, chiar și pe vremea comunismului, când ciocolata și bomboanele nu se prea găseau. Mama îmi făcea o prăjitură sau un tort și mă bucuram de Ziua Copilului. Încercăm și acum să păstrăm tradiția, cu Smaranda. Nu am stat foarte mult cu Smaranda în starea de urgență, pentru că am lucrat, cu un program o zi da, o zi nu. Cât am stat, însă, a fost parcă altfel decât până acum. Da, ne-am jucat pe consolă, am citit, ne-am uitat la „Harry Potter” și am desenat. Tensiunea din jur, ideea că un virus a închis în case miliarde de oameni au schimbat însă starea de spirit. Ce am învățat de la copilul meu în toată această perioadă? Ceea ce ar trebui să învățăm întotdeauna de la cei mici: să trăim în prezent, să ne bucurăm de ceea ce avem. E bine să facem planuri, să visăm, dar e mult mai important să savurăm ceea ce trăim, să apreciem mai mult prezentul.

Dragă Moș Crăciun…

Smaranda va face 9 ani în curând și cred eu că a aflat la școală care-i povestea cu Moșul. Nici eu și nici Maria nu am vrut să-i spunem, am zis să o lăsăm să se bucure și să afle singură cine-i face cadouri. Sâmbătă seara, Smaranda i-a scris deja lui Moș Crăciun și i-a lăsat scrisoarea lângă un pahar cu lapte și o plăcintă. Ca să evite vreo confuzie, lângă farfurie a pus un bilet pe care a scris “Pentru tine”. Am râs copios când am citit depeșa.

Dragă Moș Crăciun,

Bună din nou. Ce se mai întâmplă pe acasă pe la tine? Sper că bine. Îmi poți îndeplini câteva dorințe? Dacă da, astea sunt:

  1. Aș vrea, doar dacă nu primesc de ziua mea, un hoverboard alb (nu neapărat);
  2. Aș mai vrea o păturică coadă de sirenă;
  3. Aș mai vrea un ghiozdan de școală cu koala;
  4. Mi-aș dori o pijama cu unicorn;
  5. Dacă poți, un pluș URIAȘ!!!
  6. Ceva cu unicorni, ce vrei tu;
  7. Pălărie a la Michael Jackson;
  8. Penar;
  9. Multe squishy-uri;
  10. Ceva de la tine.”

Toate mi-au plăcut, însă punctul 10 m-a dat pe spate. Vreau 9 chestii, însă aș dori să văd și ce ai în cap tu…:)))

Coșmarul unui tată metalist

Smaranda i-a scris lui Moș Crăciun. Chiar nu a cerut lucruri mari. Vrea: un caiet studențesc, o tăbliță cu markere, o cutiuță pentru colecția de gume de șters, un nou penar și un cadou-surpriză. După fiecare lucru a scris “Mulțumesc”. Buuun, nimic ciudat. Ce credeți însă că a fost trecut chiar la punctul I? A cerut 5- da,da,5- afișe cu Michael Jackson!!!! Mda, nici nu știam că ascultase. Am înțeles că l-a descoperit pe artist la o colegă de clasă și…. a fost dragoste la prima ascultare. Mi-a spus că piesele preferate sunt: “They don’t care about us”, “Remember the time” și “Black or white”. A fost o mică lovitură pentru un tată mare fun Metallica, Sepultura, Pantera și tot așa.

P.S. Am crescut enorm în ochii ei când a aflat că l-am întânit pe mega-star. Aveam 20 de ani și eram reporter la Tele 7abc. Cum concertul de la București din 1996 a fost organizat de Marcel Avram (unul dintre patronii televiziunii) am putut ajunge foarte aproape de Michael. Am avut chiar o fotografie cu el. Am preferat să pun aici poza de dupa întâlnirea cu James Hetfield. Cred că mă înțelegeți…  :))

P.P.S. Pentru cei foarte serioși vreau să precizez că este vorba de o glumă. Michael Jackson a revoluționat muzica, a produs videoclipuri cu mult înaintea timpului lui. Chiar am fost bucuros că am văzut concertul din ’96 și că am avut acces în culise.

Te-a jucat un băiat!

Am fost cu Smaranda la cursurile de teatru. După gimnastică, aceasta este cea mai nouă pasiune. Am lăsat-o la curs și am revenit să o iau după vreo 2 ore. Nici n-a urcat bine în mașină că mi-a zis:

– Tata, te-a jucat un băiat?

– Cum adică?

– Adela -o fată din clasa a patra- are un coleg care te-a jucat într-o piesă.

– Ce piesă?

– La școală a fost Adelin Petrișor, reporter.

– De unde știi tu asta?, am întrebat-o eu.

– Cum de unde știu? Mi-a zis Adela după ce te-a văzut.

După câteva minute de tăcere (ceva foarte rar), Smaranda m-a bătut pe umăr și mi-a zis:

– Nu știu cum ai fost în piesă, însă să știi că mie-mi place cum ești în melodia “Dunitru”. :))

Ziua tatălui

Habar nu aveam că Ziua Tatălui se sărbătorește și-n România. Am aflat abia anul acesta de la Smaranda. A adus acasă proiectul făcut la ore. Învățătoarea i-a pus pe copii să aleagă de pe tablă doar cuvintele care îi descriu pe tați. Când am deschis inima de hârtie și am văzut ce alesese Sma, aproape că mi s-au tăiat picioarele. Potrivit fiicei mele, eu aș fi: drăgălaș, iubitor, bun, haios, curajos, jucăuș, sportiv, deștept, puternic și… smile. Sincer, cadoul m-a emoționat foarte tare. Nici măcar mama nu cred că are o părere atât de bună despre mine. Ulterior, Smaranda i-a spus Mariei (în mare secret) că pe tablă era și cuvântul “bucătar”, însă chiar nu avea cum să-l aleagă pentru că eu comand mâncare sau o duc la restaurant. :))

Și eu te iubesc enorm, Smaranda!

Despre o învățătoare

Smaranda este foarte vorbăreață. Lumea zice că seamănă cu mine. Eu nu zic nimic, însă se pare că lumea are de această dată dreptate. 🙂 În fine, mă distrează când Smaranda mă mitraliază cu întrebări, deși, vă rog să mă credeți, nu e ușor să-i faci față. De curând, ea și-a deranjat învățătoarea cu prea multe întrebări.

– De ce pui atâtea întrebări, Smaranda?

-Pentru că sunt la școală și trebuie să învăț lucruri…

Răspunsul, deși ușor obraznic, mi s-a părut corect. Cred că un dascăl ar trebui să fie bucuros atunci când un copil e curios, nu să încerce să-i închidă gura. Dar ce știu eu? Nu sunt dascăl, ci doar părintele unui copil locvace. Știu sigur însă că meseria de dascăl este vocațională. Exact ca cea de jurnalist.

Un Porsche decapotabil

Smaranda a fost plecată într-o tabără în vacanța de Paște. La un moment dat, o învățătoare i-a întrebat pe cei din clasa ei ce ar face dacă ar avea 1000 de lei. Un băiețel s-a înfipt primul și a zis scurt că și-ar lua un Bugatti. Sofia -o prietenă foarte bună a Smarandei- a spus că și-ar cumpăra o pisică și 4 hamsteri. Rebeca- o altă prietenă- a anunțat sigură pe ea că deja îi are. Și atât. Ema le-a arătat tuturor că sunt superficiali și a spus că ar construi un spital pentru animale. Când i-a venit rândul, Smaranda a mărturisit că, dacă ar avea 1000 de lei, sigur și-ar lua un Porsche galben. Decapotabil, normal. Mda, nu tu un i8, un M6 sau măcar un M4. Nu, un Porsche! Asta e…Acum sper doar ca cei de la BMW România să nu afle și să-mi rezilieze contractul. Dar nu prea au cum pentru că mai nimeni nu-mi citește blogul. 🙂

foto © Porsche

 

Dragi moldoveni

Smaranda are 7 ani și deja și-a făcut “un caiet de discursuri”. Când l-a descoperit, Maria a zis că se cam îngroașă gluma. Mai jos e un fragment dintr-un “discurs” pe care l-am descoperit acum câteva zile.

Dragi moldoveni,

Eu sunt președintele vostru și vreau să țin un discurs. Moldova este o țară minunată, deși nu prea se poartă blugi.”

Nu m-am lămurit despre care Moldovă este vorba. Blugi am văzut și la Iași și la Chișinău. Sper să mă lămurească domnișoara “președinte”. Oricum, Maria are dreptate. Nu cred că ne va fi ușor. :)))

Despre prietenie

Mergeam spre casă. Smaranda se uita lung pe geamul mașinii și nu zicea nimic, lucru neobișnuit pentru o fetiță extrem de locvace.

– La ce te gândești, am întrebat-o eu.

-La nimic, dar să știi că nu mai sunt prietenă cu Ema,  a zis ea apăsat.

-De ce?

-Am prins-o cum își făcea semne cu o fată care nu-i prietenă cu noi…

-Zău? Și e grav?

-Daaaa. Nu-ți faci semne decât cu prietenii foarte buni!

Cam așa arată prietenia la 7 ani…  🙂