Acum un an, în aprilie 2012, eram în țara lui Kim Jong Un. Cătălin Popescu-Grasu’ și cu mine am fost prima echipă românească de televiziune care a ajuns în Coreea de Nord, în ultimul sfert de secol. GrasucoreeaTimp de o săptămână, am asistat la lansarea ratată a unei rachete balistice, am vizitat Phenianul, am participat la mai multe demonstrații și l-am văzut de vreo patru-cinci ori pe noul lider suprem, Kim Jong Un. După lansarea eșuată, punctul culminant a fost marea paradă, episod menit să marcheze 100 de ani de la nașterea fondatorului, Kim Ir Sen, bunicul actualului conducător. Grasu’ m-a fotografiat în timpul unei demonstrații la care participa și Kim Jong Un. A declanșat exact în momentul în care clipeam. Eram plictisit de vorbele rumegate de la tribuna oficială, însă nici chiar atât de tare încât să ațipesc. 🙂

Deplasarea din Coreea de Nord a fost unul dintre cele mai interesante proiecte jurnalistice și, Slavă Domnului, am avut parte de multe.

 

7 thoughts on “La Phenian”
  1. Cu acea ocazie ai făcut fotografia despre care vorbeai ieri ? Pe care , by the way , am mai văzut-o şi în alte ocazii , fără a fi specificat cui îi aparţine ! 🙂 Şi chiar dacă ai aţipit , s-a mai întâmplat şi la case mai mari ! :))

  2. Ce se petrece in Coreea de Nord mi se pare mult peste ce-au putut imagina Orwell & co in cele mai sumbre distopii – si inca nu stim noi toate grozaviile, sunt convins…

    @AP
    Imi dau seama ca vizita a fost puternic controlata si supravegheata, dar m-ar interesa daca ai apucat totusi, printre picaturi, sa-ti dai seama cat mai sunt oamenii aia de-acolo normali si cat sunt spalati pe creier. Cat cred din ceea ce li se indruga si cat se prefac, doar pentru a supravietui.

    1. OvidiuB, am mai auzit aceasta intrebare. E greu de estimat… Clar sunt multi depersonalizati de propaganda, adevarate animale de companie pentru regim si o spun cu compasiune. Nu e nimic peiorativ. Sunt si altii care gandesc altfel, insa sunt paralizati de frica. Cea mai mare problema e lipsa de informatii. Sa nu uitam ca au fost refugiati care au fost socati de lume. Ei crezusera ca tara lui Kim e cea mai cea…

  3. Sunt convins ca ai mai auzit-o, dar nah – esti unul dintre EXTREM de putinii care chiar au fost acolo.

    Ma incearca la rastimpuri o bucurie/curiozitate bolnava de cercetator/om de stiinta la gandul documentarelor care se vor face cand va disparea regimul dinastic din Coreea de Nord. Cred ca Soljenitan ni se va parea edulcorant pe langa realitatea de la Phenian.

    1. OvidiuB, după reportajul din Coreea de Nord, mai mulți prieteni mi-au spus că nu voi mai pupa viză niciodată. Am spus că, dacă regimul e la putere, nici nu mă interesează. Aș vrea foarte tare să merg acolo după ce oamenii vor fi fost eliberați. Tare mult aș vrea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.