„Nu discut cu toți necunoscuții!”

Am petrecut 1 Mai pe pârtie. Am zis să închei sezonul de Ziua Muncii. Cu inima strânsă din cauza codului galben de vânt, am plecat dimineată spre Sinaia. Am ajuns pe la 9,20 în parcarea Telegondolei, unde mai erau câțiva împătimiți. Am stat toți până pe la 11 și am așteptat să vedem dacă administratorii pârtiei vor porni sau nu cablul. Ca să treacă timpul mai repede, am intrat în vorbă cu doi domni și o doamnă. Am stat, am verificat pe telefoane camerele din Valea Soarelui și am sperat că ne vom da. Când a pornit telegondola de la 1400 la 2000, am fost informați de doamnele de la case că nu putem cumpăra skipass-uri, ci trebuie să luăm cartele pe puncte, o modalitate mult mai scumpă. Ideea era că în cazul în care instalația s-ar fi oprit din cauza vremii, administratorii nu ne puteau da înapoi banii și voiau să evite astfel eventualele scandaluri. Ne-am luat 48 de puncte și am plătit 150 de lei. Cu acestea am urcat pe cele două tronsoane ale gondolei până la Cota 2000, ne-am dat de 4 ori în Valea Soarelui (folosind scaunul) și am coborât în Sinaia. Ca să vă faceți o idee, un permis de o zi ar fi costat 145 de lei. În fine, am plecat cu noii „tovarăși de joacă” (toti oameni săriți de 40 de ani) spre pârtie. La stația de la 1400, unul dintre bărbați a recunoscut-o pe domnișoara care e managerul serviciului de transport urban Sinaia, angajată a primăriei. Omul a oprit-o și a întrebat-o direct de ce a ales varianta cea mai scumpă pentru schiori. Pe un ton superior, tânara (are în jur de 30 de ani) a început să ne povestească despre OPC, amenzi, scandaluri anterioare și tot așa.

-Uite de aia e mai bine în Austria, acolo…, am încercat să spun și eu, însă nu am avut ocazia să-mi termin fraza.

-Nu! Nu voi pierde dimineața cu toți necunoscuții, m-a întrerupt enervată femeia.

Tonul arogant și agresiv a schimbat sensul cuvântului „necunoscuți”. A sunat mai repede a „neica nimeni” sau ceva în genul acesta. Cu o figură dezgustată, tânăra ne-a reproșat lipsa de patriotism, ne-a întors spatele și s-a urcat în gondola care cobora în oraș. Ne-am uitat siderați unii la alții și ne-am văzut de drum. Nu i-am mai spus irascibilului manager că cei 4 necunoscuți tocmai plătiseră în total cam 150 de euro pentru a schia 7,4 km. Cum puteam noi, niște simpli clienți ai Serviciului de transport, să deranjăm un om așa de important din administrația sinăiană…