Oricât de mult îți iubești meseria, întotdeauna lucrezi și pentru bani, premii, recunoaștere profesională. Cine spune că nu e așa e cel puțin ipocrit. 
Nu doar banii și premiile te ajută să treci peste diverse greutăți și să mergi înainte. Aprecierile telespectatorilor, ale colegilor de breaslă îți pot arăta că ești pe drumul cel bun. Zilele trecute, Centrul pentru Jurnalism Independent m-a invitat să le vorbesc studenților de la Hyperion. Înainte de conferință, o domnișoară a venit la mine și mi-a spus că eu sunt motivul pentru care ea a facut facultatea de Jurnalism și acum lucrează în radio. Mai jos este dialogul luat de pe blogul Alexandrei Dogaru.
„Eram clasa a VIII-a și erați în război în Irak. Mă uitam cu părinții mei la știri și atunci le-am spus: eu vreau să dau la Jurnalism.”, m-am destăinuit.
„Mă simt flatat. Sper totuși să nu mă înjuri.”, spune Adelin Petrișor.
„De ce?” îl întreb.
”Pentru că Media e cum e. Când se va atinge fundul prăpastiei, jurnalismul o va lua în sus. Sper.”
Povestea spusă de Alexandra e aici. Da, o astfel de destăinuire are menirea să-ți dea un puternic șut în fund ca să nu te mai plângi că nu sunt bugete, că e greu, că breasla e la pământ. Nu, nu ai voie să te lamentezi. Strângi din dinți, cauți povești noi, cauți sponsori, dacă televiziunea nu are bani și îi dai bătaie înainte. Ești obligat să faci asta. Mulțumesc și eu, Alexandra! 🙂
sursa foto: alexandradogaru.wordpress.com
Jos pălăria! 🙂