În urmă cu ceva ani, atunci când am văzut un BMW seria 5 GT, am zis că model pentru acea mașină a fost Cocoșatul de la Notre Dame. M-a frapat spatele GT-ului. Mi s-a părut că din lateral văd o mare cocoașă. BMW și-a făcut lecțiile și 3GT-ul a fost desenat mult mai bine. Da, chiar și la 3GT spatele continuă să fie masiv, însă este un compromis pentru portbagajul comparabil cu o peșteră, mai mare chiar cu vreo 20 de litri decât cel de la Touring. După ce am parcurs vreo 10000 de km cu un 3GT, am ajuns să înțeleg mașina și să o apreciez. De ce îmi place? Pentru că se conduce la fel de sportiv ca un 3 obișnuit, are în spate spațiu cam cât o serie 5, iar portbagajul și bancheta fracționabilă fac posibil transportul plăcilor de snowboard sau wakeboard. Ca orice mașină configurată de Șeremet, GT-ul pe care l-am condus eu are cam tot : pachet M, culoarea mea preferată, albastru Estoril, navigație, head-up display, cutie automată, pilot automat activ cu functia Stop&Go, senzori de parcare, keyless, portbagaj electric și așa mai departe. Xdrive-ul nu l-am luat doar așa, de formă. L-am folosit pe zăpadă și noroi, ajutat fiind și de garda la sol destul de mare. Am făcut fotografiile la Sinaia-Cota 1400, după ce am urcat pe un drum plin de șleauri și noroi combinat cu zăpadă. Da, un BMW cu xdrive arată mult mai bine atunci când e muncit. 🙂

P.S.

Am uitat să amintesc eleronul activ. Iese pe la 112km/h și se retrage atunci când viteza scade sub 70 de km/h.