(Ad) Sunt pacient al Dent Estet de mai bine de 15 ani. Am întâlnit acolo tot felul de medici, de la unii foarte tineri și până la profesioniști experimentați, care predau la facultățile de profil. Zilele acestea am avut ocazia să stau de vorbă și cu un adevărat guru în implantologie, un om care a inventat tot felul de tehnici și dispozitive pentru cazurile cu adevărat complicate. După ce i-am citit cv-ul, am fost fericit că doar stăm de vorbă și nu-i sunt pacient. Paulo Malo se ocupă doar de cazurile disperate, oameni fără dinți, care nu au os pentru implanturile normale. Medicul este născut în Angola, educat în Africa de Sud și Portugalia, iar de vreo 25 de ani numele său este cunoscut în implantologie dentară. Acum Malo vine lunar în România și se implică în rezolvarea celor mai complicate cazuri pe care le trateaza cei de la Dent Estet. Am fost foarte curios să aflu ce-l ține în linia întâi pe Paulo Malo, în condițiile în care este și bogat și faimos.
Am zis să profit de ultimele zile de concediu și să dau o fugă cu motocicleta pe cele mai cunoscute drumuri din România: Transfăgărășan și Transalpina. Prietenii de la BMW Motorrad mi-au dat în test o motocicletă despre care citisem multe lucruri bune: S1000XR. Cristi Drăgan de la Moto-Hub mi-a predat motorul și mi-a făcut o scurtă prezentare. E un amestec frumos de adventure și sport, cu un motor puternic și multă electronică.
BMW S1000XR pe Transalpina
Am plecat la drum în timpul săptămânii ca să evit aglomerația de pe drumurile puține și proaste ale patriei. Am făcut echipă cu un amic cu un 1250 GS. Am zis să plecăm joi din București, să facem Transfăgărășanul și să ne oprim seara la Sibiu. A doua zi voiam să facem Transalpina și să plecăm spre București. Toate bune și frumoase, doar că un cod portocaliu de vreme rea ne-a făcut să renunțăm la Transfăgărășan și să o luam pe Valea Oltului. Ca să trecem de semafoarele montate din cauza unor lucrări, chiar și cu motoarele am avut nevoie de vreo 45 de minute. Am depășit unde am putut, fără să trecem peste linia continuă. În prima zi, am făcut deci 284 de km și am fost plouați vreo 2 ore.
Blocați pe Valea Oltului
A doua zi am plecat la drum pe la ora 10. Am luat-o spre Transalpina prin Mărginimea Sibiului. Drumul este foarte frumos, virajat și a fost refăcut recent. Spre deosebire de prima zi, vremea a fost frumoasă, cu mult soare. Sus la 2000 de metri temperatura a fost de 15 grade Celsius. Drumul nu a fost foarte aglomerat, însă nici pustiu. Am făcut 2-3 opriri scurte, inclusiv pentru a ne juca cu deja cunoscuții măgăruși de pe creastă. Am oprit la Novaci, unde am mâncat și am tăiat-o spre casă pe ruta Horezu, Râmnicu Vâlcea, Pitești, București. Am fost șocat de aglomerația de pe celălalt sens. Era vineri seara și practic mașinile circulau bară la bară de pe ultimii kilometri ai A1 și până aproape de Râmnicu Vâlcea. Noi am mai făcut 2 pauze scurte pentru benzină, cafea și apă. Am ajuns în parcarea Moto Hub în jurul orei 21. Am adunat în acea zi 427 de km cu XR-ul.
Poiana Sibiului
Ce aș putea spune despre BMW S1000XR după ce am parcurs cu ea doar puțin peste 700 de km? E o motocicletă frumoasă și foarte bună pentru drum lung. Motorul cu 4 cilindri în linie împrumutat de la sportiva mărcii te face să zâmbești muult. ASC-ul, DTC-ul, ABS-ul Pro și alte acronime de acest gen te ajută mult, inclusiv dacă mai frânezi aiurea prin vreo curbă în care ai intrat prea tare. Cred că XR-ul este pentru băieții care se dădeau cu RR, GSXR, au îmbătrânit puțin și vor să se cumințească, dar nu chiar de tot. Am citit că generația anterioară vibra puternic și mulți jurnaliști moto laudă producătorul pentru că reușit acum să îmbunătățească situația. Nu știu cum a fost înainte, dar și acum undeva până-n 5-6000 de turații simți vibrații în ghidon. Nu e ceva dramatic însă. Prețul motocicletei pleacă de la aproape 17000 de euro și poate să tot urce. Motorul testat a costat puțin peste 19000. E mult, e puțin? Depinde de mărimea contului la care te raportezi… 🙂
Citisem destul de mult despre Noua Zeelandă și mă așteptam să văd priveliști care-ți taie repirația. Știam că tocmai pentru asta acolo s-au turnat multe filme mari. Aveam să descopăr însă că niciodată nu ești suficient de bine pregătit pentru ceea ce găsești acolo, mai ales în insula de sud. În cifre, experiența mea neozeelandeză ar putea arăta așa: 6 zile în zonă, peste 2100 de km făcuți cu autocarul și feribotul, 5 orașe mari văzute. Am ajuns în Noua Zeelandă zburând de la Brisbane la Auckland.
Sky Tower, Auckland
Am stat doar o noapte în orașul cu peste 1,2 milioane de locuitori și am plecat mai departe la drum. Aveam în program Rotorua, Wellington, Christchurch și Queenstown. Am reușit să merg la Hobbiton, locul în care Peter Jackson a turnat filmele din trilogia Stăpânul Inelelor și cele din seria Hobbit. Deși nu am văzut un cadru din aceste filme, vizita de câteva ore nu m-a plictisit deloc. Nefiind fan, am fost însă singurul turist care nu a cumpărat nimic din magazinul de prezentare. 🙂
Hobbiton Movie Set
Foarte interesantă a fost vizita într-un sat maori, unde am aflat câte ceva despre viața populației indigene. Din insula de nord în cea de sud am trecut cu feribotul. Am prins vreme frumoasă și am putut sta pe punte în timpul traversării strâmtorii Cook. Nu poți să ajungi în Noua Zeelandă și să nu vezi munții și lacurile din sud, Tekapo și Pukaki. Mi-a părut rău că din cauza ceții nu am putut survola cu elicopterul Muntele Cook, cel mai înalt vârf din Noua Zeelandă, 3724 de metri. Mi-ar fi plăcut să pot sta o zi acolo și să pot urca, însă nu a fost să fie.
Muntele Cook, 3724 de metri
Senzațională a fost excursia de o zi la Milford Sound. Am mers câteva sute de km cu autocarul pe un drum care semăna cu Transfăgărășanul, după care m-am îmbarcat pe o navă și am văzut un spectaculos fiord. Nu am avut norocul să întâlnesc delfini sau pinguni, însă am zărit câteva foci care dormeau pe o stâncă. Am încheiat excursia în Noua Zeelandă în Queenstown, un oraș superb din sud.
Cel mai mare regret e că, din cauza programului foarte dens, nu am avut timp să fac bungy jumping. Queenstown e cea mai bună destinație pentru așa ceva. Kawarau Bridge e primul loc amenajat special pentru sărituri. Le-am spus și amicilor de la Agetur că nu ar fi fost rău să mai includă în program o noapte în Queenstown.
Chiar dacă am văzut Noua Zeelandă pe repede înainte, experiența a fost entuziasmantă. Sper să pot face o nouă vizită acolo și cu Smaranda, undeva peste 5-6 ani. Da, excursia din Australia și Noua Zeelandă a meritat efortul. Nu regret nicio secundă că am cam tras de mine. Am zburat 39830 de km și am parcurs cu mașina peste 2100 de km în doar 3 săptămâni. 🙂
Cred că am o… mică problemă. Bine, cred că am mai multe, doar toți avem necazuri, însă una singură legată de rucsacuri. Deși în general urăsc să merg la cumpărături, sunt un cumpărător compulsiv de rucsacuri. Așa cum doamnele și domnișoarele colecționează genți și pantafofi, și eu strâng fel și fel de ghiozdane de oameni mari. În urmă cu niște ani, am văzut prin presa colorată că Mihalea Rădulescu, fosta mea colegă de la Antena 1, avea peste 150 de perechi de pantofi. Eee, eu nu am încă atâtea rucascuri, dar îi calc serios pe urme. Zilele trecute am intrat în showroom-ul din capitală al celor de la aleo.ro. Voiam să văd niște bare transversale și suporturi pentru biciclete și schiuri. Nici nu am apucat să vorbesc cu omul de acolo, că ochii mi-au picat pe un foarte frumos rucsac galben.
Deși am acasă cel puțin 5, a fost dragoste la prima vedere, mai ales că are și un buzunar întărit pentru ochelari. În fine, oricât am încercat să-mi spun că venisem pentru altceva, tot am ajuns cu el la casă, mai ales că era și redus. Și bine am făcut. Dacă îl vreți, nu mai e pe stoc și nici nu se mai produce în culoarea asta dezvoltată special pentru cei care suferă de deficit de atenție. 🙂 Nu intrați însă în panică. Găsiți multe altele, în diferite forme și culori, pentru absolut toate gusturile.
Oricum, colecția celor de la Thule e uriașă. Poți cumpăra de la rucsacuri urbane, resistente la apă, cu compartiment de laptop până la 17 inchi, compartiment protecție ochelari, buzunar cu protecție pentru documentele electronice și carduri (RFID block = Radio Frequency Identification Devices block) și până la rucsacuri foto sau de drumeție.
Dacă sunteți în căutarea unui rucsac bun, intrați pe aleo.ro sau, dacă sunteți mai de modă veche, mergeți la magazinul Thule din București. Nu aveți cum să-l ratați, este singurul de acest fel din Europa de Est. În perioada asta oamenii de acolo au și reduceri, unele chiar de aproape 60 la sută. Puteți face sau vă puteți face un foarte frumos și util cadou de Crăciun.
Visam de multă vreme la o excursie în Australia și Noua Zeelandă. Sincer, mă gândeam că o să o fac mai spre pensie. De fiecare dată oboseam doar când mă plimbam cu degetul pe hartă. Prietenii de la Agetur au zis că n-ar rost să aștept așa de mult, șefii mei au închis ochii și mi-au aprobat 3 săptămâni de concediu, lucru destul de rar întâlnit într-o redacție de știri, și uite așa am plecat spre cel mai mic continent al Planetei. Cum îmi place să zbor, drumul nu a fost așa de complicat. Cel mai lung segment a fost de aproape 16 ore, Sydney-Doha, la întoarcere. La dus, am intrat în Australia prin Melbourne.
Sydney
Oricum, ca să văd Australia, Tasmania și Noua Zeelandă am zburat mult: 12 zboruri în 21 de zile, în total 39830 de km. Voi vorbi puțin aici doar despre Australia și Tasmania. Noua Zeelandă chiar merită un material separat.
În Australia am stat în Melbourne, Hobart, Cairns, Brisbane și Sydney. Orașele mari nu au cum să nu te impresioneze. În Sydney și Melbourne -cele mai mari- locuiesc peste 10 milioane de oameni, dintr-o populație de vreo 25 de milioane. Mult mai interesante sunt însă Tasmania, unde am văzut peisaje superbe, diavolul tasmanian, cangurul și koala și Marea Barieră de Corali, care pur și simplu îți taie respirația. Am văzut coralii de sub apă, am înotat minute bune lângă un pește Napoleon de peste 1,5 metri, însă vederea de ansambul din elicopter a fost magnifică.
Marea Barieră de Corali
Dacă ajungeți în Australia, faceți un efort și zburați vreo 3 ore până în centrul țării, la Uluru. Acolo, în mijlocul deșertului australian, puteți vedea un uriaș monilit care are “doa”r vreo 550 de milioane de ani. Muntele este sacru pentru aborigeni. Tocmai pentru asta autoritățile au interzis escaladarea lui chiar anul acesta, în octombrie. Este o experiență senzațională să-l vezi la răsărit și apus.
Uluru
Deosebite au fost interacțiunile cu animalele specifice continentului. În Tasmania am putut să hrănesc canguri și urși koala. Am stat ore bune la Bonorong, un adăpost de lângă Hobart.
Sanctuarul Bonorong, Tasmania
Să nu uit să vorbesc puțin despre oameni. Sunt simpatici și prietenoși, doritori să te ajute. Este foarte probabil să întâlnești români. În Brisbane, o doamnă mi-a comentat pe Facebook, după ce mă văzuse prin centru, însă nu era sigură că eram eu. A intrat pe pagina mea, s-a convins că sunt prin zonă și a zis să mă salute.
Brisbane
Una peste alta, Australia este o destinație minunată. Ca să vezi cât mai mult și să scoți prețuri cât mai bune pentru bilete, hoteluri și transferuri cred că soluția este o agenție. Amicii de la Agetur au circuitul și în douăzeci-douăzeci, cum zicea o doamnă mare vorbitoare de engleză și română.
P.S. Am uitat să vă spun că am și votat la vreo 15000 de km de casă. Am făcut ceva eforturi și în turul doi al Algerilor Prezidențiale am ajuns la Consulatul României din Sydney. Cetățean responsabil, băi băiatule! 🙂
În cei 8 ani de colaborare cu BMW Group România am condus Mini Countryman o singură dată. Am experimentat aproape tot din ambele game, inclusiv vârfurile: M-uri, I-uri, JCW-uri. Nu știu de ce, însă cu cel mai mare MINI nu prea m-am întâlnit. Prietenii de la Automobile Bavaria au vrut să schimbe asta și mi-au oferit o nouă ocazie.
Am avut un Mini Countryman Cooper S All4 vreo 3 zile și am făcut în jur de 500 de km. Am condus mașina și în traficul din capitală, dar și la drum lung. Countryman este clar confortabil și spațios. Motorul pe benzină de 2 litri este, așa cum știam, foarte bun și, atunci când accelerezi, sună într-un mare fel. Ca să-l simțiți și mai vioi, nu comandați tracțiunea integrală decât dacă aveți cu adevărat mare nevoie de ea. Direcția este foarte precisă, iar interiorul este 100% Mini. Ceasurile de bord, navigația și butoanele împrumutate din aviație sunt exact ca la hatch. Diferite sunt doar gurile ventilației.
Este clar că cine alege Countryman vrea mai mult spațiu. Și chiar are parte de mult. În spate pot sta lejer doi adulți înalți, iar portbagajul are 450 de litri sau aproape 1400, cu bancheta rabatată.
Una peste alta, Countryman este o mașină interesantă, plăcută și încăpătoare. Dacă vreți totuși mai mult ADN MINI, cu doar o idee mai puțin loc, alegeți Clubman, așa cum am făcut eu. Dacă nu vă interesează spațiul și vreți doar un adevărat cart, alegeți hatch-ul și o să zâmbiți tot timpul la volan. 🙂
Timp de aproape 8 ani am colaborat cu BMW Group România. Am condus absolut toate mașinile mărcii bavareze, plecând de la seria 1 și MINI hatch și ajungând la puternicele M-uri și futuristele i3 și i8. Anul acesta, am zis că a venit vremea să-mi cumpăr și eu o mașină. La un moment dat, inclusiv după consultări cu Smaranda, fiica mea, au rămas pe lista scurtă două mașini care împart aceeași platformă: BMW X1 și MINI Cooper Clubman.
MINI Cooper Clubman
Ambele mașini abia fuseseră împrospătate și urmau să vină cu un facelift: X 1 cu faruri și grilă mai agresive, iar Clubman cu mici retușuri, culori noi și stopuri Union Jack. Am crezut că alegerea va fi ușoară. X1 părea varianta câștigătoare, inclusiv în ideea că se va revinde ușor. Dar ce să vezi?
Chiar nu am putut să trec peste faptul că MINI Clubmanul se conduce ca un cart, arată ca un break mai mic și da, nu-l vezi pe toate drumurile. Așa că am mers la Automobile Bavaria și am lansat comanda pentru un F54 cu facelift. Am ales un Cooper, nu un Cooper S, asta ca să mă pot juca mai mult cu dotările interioare. Am bifat pachet Wired, cu navigație mare de 8,8 țoli, MINI Connected, farurile cu led, care aduc și frumoasele stopuri Union Jack, keyless, pachet Excitement, jante de 17.
Faruri led
La culoare a fost mai complicat. Voiam un albastru deschis, care însă nu mai era în ofertă. Smaranda a fost cea care a ales gri Moonwalk. Eu am zis acoperiș, oglinzi și jante negre. Și așa a fost. După vreo 2 luni și jumătate de așteptare, prin octombrie, Clubmanul – dacă nu mă înșel primul cu facelift adus de MINI România- mă aștepta în fața showroomului din Băneasa. M-am bucurat ca un copil atunci când am primit cheia, însă m-am bucurat și mai tare atunci când am dat prima tură.
Cutie automată cu dublu ambreiaj
Da, nu-mi pare deloc rău că am ales cu inima și nu cu mintea. Cu siguranță unul dintre voi va cumpăra Clubmanul peste 3-4 ani și nu voi regreta niciun moment că nu am ales ceva mai puțin nișat. Siiigur! 🙂
Câștigătorul voucherului de 250 de euro oferit de Agetur este o câștigătoare: Daniela Bordei. Ea a povestit pe scurt unde ar vrea să ajungă prin lume și de. “Lumea e un glob de cristal. Când îl rotești apar de fiecare data alte și alte lumi, una mai fascinantă decat alta. Așa suntem și noi. Fiecare unic și totuși în esență identici. N-aș merge niciodată acolo unde am mai fost pentru că nu am timp destul să acopăr imensitatea necunoscutului, să ajung să văd locuri, oameni și tradiții, cultură, istorie și diversitate. Mi-aș dori Insula Paștelui, Tasmania, Noua Zeelandă,Groenlanda și Insulele Feroe. La fel de mult mi-ar plăcea Iran, Georgia, Armenia, Egipt, Africa de Sud, America Centrala sau Japonia. Există locuri care mă cheamă. Altele mă strigă disperate, iar unele abia de șoptesc numele meu. Chestie de vibe. Aș merge cel mai mult fie acolo unde aș călca pe istorie, fie acolo unde natura e încă stăpână. I let you choose for me!”
Daniela beneficiază acum de o reducere de 250 de euro la orice excursie organizată de Agetur. Felicitări!
Completare: Câștigătorul voucherului de 250 de euro oferit de Agetur va fi anunțat joi, 12 septembrie.
Zilele trecute Smaranda m-a întrebat unde mergem de Revelion. Nici nu am apucat să deschid gura:
-Să mergem iarăși în Africa de Sud, mi-a spus ea. Nu ar fi rău să vedem din nou animalele din Parcul Kurger.
I-am explicat că nu suntem chiar atât de excentrici, iar lumea-i plină de locuri minunate care merită vizitate. Da, excursia în Africa de Sud a fost frumoasă și chiar a lăsat urme adânci în memoria familiei noastre. Smaranda a fost vrăjită de pinguini, de girafe, lei, leoparzi, antilope, rinoceri, zebre și hiene. I-a plăcut interacțiunea cu uriașii elefanți africani: i-am hrănit, mângâiat și ne-am plimbat cu ei. A fost foarte mândră că în Parcul Kruger am avut noroc și am văzut Big 5: leopradul, leul, elefantul, rinocerul și bivolul. Nu a fost deloc obosită, deși în cele 2 săptămâni ne-am tot plimbat prin Cape Town, Johannesburg, Pretoria și Parcul Kruger. Pentru ea a fost primul zbor lung, însă a suportat bine cele 11 ore petrecute-n avion. A fost ok și pentru că nu am fost nevoiți să schimbăm fusul orar. Mai jos puteți vedea un clip scurt cu imagini filmate de noi în excursia organizată de prietenii de la Agetur.
Anul acesta Revelionul organizat în Africa de Sud e și mai interesant. Pentru finalul excursiei exista două variante: mergi câteva zile în Zambia și vezi Cascada Victoria, una dintre cele mai înalte din lume, declarată monument al naturii de UNESCO sau dai o fugă în Sun City. Detalii găsiți aici. Cititorii acestui blog care vor să meargă cu cei de la Agetur în Africa de Sud de Revelion au și șansa unei reduceri de 150 de euro pentru această minunată experiență.
Boulders Beach, Africa de Sud
Dacă Africa de Sud nu vă face cu ochiul, puteți alege ale destinații interesante pentru Revelionul 2020 precum Panama. Vreți să fiți mai aproape de casă? Puteți să dați o fugă la Moscova. Vă rog să lăsați un comentariu aici și să-mi spuneți ce loc ați vrea să vizitați și de ce. Împreună cu Roxana (Agetur), voi alege un câștigător care va primi un voucher de 250 de euro, pe care-l va putea folosi până la sfârșitul lui douăzeci-douăzeci (cum ar zice cineva) pentru orice vacanță Agetur. Nu se cumulează cu alte reduceri. Succes!
Am avut noroc si am ajuns de multe ori în SUA. Prima vizită am făcut-o în urma cu exact două decenii. Eram mare fan al “NYPD Blue”, serial în mare vogă în România la acea dată. Prima mea aminitire de peste ocean este din parcarea aeroportului JFK. Stăteam și așteptam o mașină cu care trebuia să plec spre Washington DC. Un om al străzii era parcagiu de ocazie, te dirija și aștepta să-l răsplătești cu mărunțiș. La un moment dat, dintr-o mașină pe care abia o “parcase” au coborât doi tipi masivi: un alb și un afro-american. S-au apropiat de omul străzii – care era un tip sfrijit- și, cu un gest pe care-l știam din filme, și-au dat cămășile la o parte, astfel încât să se vadă pistoalele și insignele de polițisti:
-NYPD! What are you doing here, man?, a întrebat unul dintre ofițeri.
Deși nu era vreo descindere a SWAT, pentru mine faza din parcare a fost uau. Scena în care polițiștii l-au pus pe fugă pe cerșetor părea desprinsă dintr-un film de acțiune. Ulterior, am mai ajuns în State de cel puțin 9-10 ori. Am fost în orașele mari de pe ambele coaste, am ajuns și la Atlantic și la Pacific, am fost în centrul țării, în Sud, la granița cu Mexicul. Am mers cu mașina prin deșert, am vizitat importante baze militare, am dormit în hoteluri de 5 stele, dar și în moteluri ieftine de la marginea drumului. Am văzut multe. Un singur regret am: nu am ajuns în niciunul din marile parcuri naționale. Mi-am dat seama de asta când am văzut circuitul prietenilor de la Agetur. În ceva mai mult de două săptămâni, poți să vizitezi Los Angeles, Las Vegas, San Francisco, dar și să te bucuri de Grand Canyon, Mount Rushmore, Yellowstone National Park, Lake Tahoe și multe alte locuri minunate. Mi-ar fi plăcut să merg cu Smaranda în aceasta excursie pe 12 iunie, mai ales că poți beneficia și de o reducere de 100 de dolari de persoană. Din nefericire, anul acesta nu avem cum, dar de ce să nu visăm și să ne gândim că poate vom reuși în viitorul apropiat? Dacă voi vă puteți decide pe repede înainte, găsiți detalii aici.
