Un incendiu puternic a izbucnit în jurul prânzului la o hală din nordul Capitalei. Depozitul, în care se aflau structuri metalice, a ars ore în șir, în ciuda eforturilor pompierilor. Zona Băneasa a fost invadată de un fum gros, iar locuitorii au primit o avertizare Ro Alert. Zeci de echipaje de pompieri s-au luptat cu flăcările până au reușit izolarea incendiului.
Am scris pe Facebook despre un bărbat nemulțumit de condițiile 
în care pompierii l-au dus să-și recupereze mașina lăsată pe A2. Cele câteva rânduri au făcut ceva valuri. În 24 de ore au fost citite de peste 400000 de oameni și au adunat peste 16500 de reacții, comentarii și redistriburi. Da, enervezi multă lume atunci când în loc să le mulțumești salvatorilor îi mai tragi și de urechi. Și asta în condițiile în care ai plecat nepregătit la drum, deși știai că se așteaptă un cod roșu.
Am fost invitat să le vorbesc elevilor de la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești. Amfiteatrul a fost plin, în primele rânduri fiind chiar și câțiva elevi din clasa a cincea. 
Le-am povestit despre Coreea de Nord, despre România de dinainte de ’89 și i-am sfătuit să încerce să afle cât mai multe despre trecut. De ce? Simplu, ca să nu repete greșelile părinților și bunicilor noștri. Elevii au văzut și reportajul meu de la Phenian. Au urmat zeci de întrebări. O fetiță din clasa a cincea a vrut să afle cum reușesc dictatorii să pună mâna pe diverse țări? Profitând de neatenția cetățenilor și de faptul că oamenii uită ușor trecutul, am încercat eu un răspuns. 
La sfârșit, după ce am primit foarte multe flori, m-am simțit un mic Kim Jong-un. Smaranda și Maria s-au bucurat de ele și vă mulțumesc!
P.S.
Cu o zi înainte, la Brașov, le-am vorbit purtătorilor de cuvânt de la ISU și Ambulanță. Un pompier m-a rugat să numesc 3 persoane publice pe care le prețuiesc pentru discurs. I-am amintit pe CTP, Cătălin Tolontan și pe Andrei Pleșu. Numele redactorului-șef al Gazetei Sporturilor a produs rumoare. Tolo a scris foarte mult despre Colectiv, ISU, sponsorizări, pompieri. Ulterior, când cineva m-a întrebat când m-am temut cel mai mult, am spus că atunci când am mărturisit că-l apreciez pe Tolontan într-o sală plină cu pompieri. Au gustat gluma, dovedind că au și umor, nu doar curajul de a intra în flăcări.:)
Pentru că tot sunt inundații și demnitarii se plimbă cu barca împinsă de niște oameni de la ISU (nedormiți de câteva zile), vă propun un film cu un reporter și mai imaginativ. Pentru a face un cap sincron, un indian a convins un sinistrat să-l ducă în spate. Nu dorea omul să se ude. După ce a ieșit scandal, reporterul ( cu un IQ de legumă) a venit cu o explicație năucitoare: vinovat e operatorul. El îl rugase să-l filmeze la prim-plan! :))
FUNNY BEEPER OF INDIAN REPORTER DURING FLOODS de dm_517b6b65ced88
Toate televiziunile au acoperit accidentul în care a fost implicat avionul medical pilotat de Adrian Iovan. Telespectatorii au stat ore-n șir cu sufletul la gură până au aflat că cei 7 supraviețuitori au fost găsiți. Lucrul acesta s-a întâmplat la aproape 6 ore de la aterizarea forțată. Multă lume se întreabă de ce a fost așa de complicată localizarea? Supraviețuitorii au sunat la 112 și au vorbit cu colegi și prieteni. În aceste condiții, teoretic, STS-ul și SRI puteau afla coordonatele, eroarea fiind de doar câțiva metri. De ce a durat așa de mult? 
Mă tem că salvatorii, deși bine intenționați, au acționat haotic. În astfel de cazuri, procedurile sunt sfinte: cine coordonează, cine cere ajutorul altor structuri, cine trimite echipele-n teren? Dacă fiecare structură ( ISU, SMURD, Jandarmerie, Salvamont) acționează după cum îl taie capul pe șef, se alege praful de acțiunea de salvare. Din ceea ce am vazut la televizor și din ceea ce am aflat de la diverși martori, eu cred că sutele de oameni de acolo au cam orbecăit. De ce zic asta? În primul rând, supraviețuitorii au fost găsiți de un pădurar, nu de echipele ISU. Omul a sunat la 112 și a anunțat. Din declarațiile doctorului Zota, o rănită în stare foarte gravă a fost dusă-n cârcă de niște săteni și nu a fost transportată de paramedici, așa cum era normal. Comunicarea s-a făcut și ea după ureche. În direct au intrat diverși oameni, din diverse structuri și fiecare spunea ceea ce credea el de cuviință. La un moment dat, Realitatea TV l-a și dat mort pe Iovan, dar a scos burtiera după vreo două minute. RTV a anunțat moartea lui Adrian Iovan citând un localnic, fără confirmare, fără să știe dacă familia pilotului a fost informată. La Antena 3, purtătoarea de cuvânt a ISU Alba a anunțat că a murit pilotul. Care?, a fost ea întrebată. Nu știu, așa am aflat că a murit pilotul, unul dintre ei, spunea senină femeia. Echipajul era format din pilot și copilot. În situații de criză, pentru a se evita haosul, există un singur om care comunică și acesta este în permanent contact cu cel care coordonează acțiunea și are acces la toate informațiile disponibile. Toate aceste lucruri mă fac să cred că operațiunea de salvare a fost departe de ceea ce ar fi trebuit să fie. A fost un heirup mioritic în care toată lumea a vrut să ajute, însă mulți mai mult au încurcat. Sper ca cei în măsură să analizeze ceea ce s-a întâmplat și să rescrie ( sau să scrie dacă nu sunt) procedurile. Mie operațiunea de salvarea mi s-a părut că a semănat cu ceea ce am văzut în Haiti, la cutremurul din 2010. Acolo autoritățile s-au mișcat așa de bine, încât morții au zăcut zile-n șir pe străzi și a izbucnit și o epidemie de holeră… Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla la noi în cazul unui atentat sau în cazul unui cutremur devastator. În România, mai bine te rogi la Dumnezeu, decât să aștepți reacția promptă a autorităților.
P.S. Jos pălăria pentru modul în care s-au mișcat sătenii din zonă și cei din clubul off-road din Cluj!
Doi oameni și-au pierdut viața în acest accident aviatic. S-ar putea să fi murit cu zile. Cea de-a doua victimă a decedat la 23,11, la aproape 8 ore de la aterizarea forțată. Dumnezeu să-i odihnească!
sursa foto: news.stv.tv