Cei de la Centrul pentru Jurnalism Independent m-au rugat să povestesc și eu o zi de muncă-n pandemie. Am vorbit despre reportajul pe care l-am făcut la ATI Suceava, la jumătatea lunii aprilie.

Vineri, 17 aprilie, ora 7,30. Sunt în curtea spitalului de urgență Suceava și-l aștept pe medicul militar Daniel Derioiu, cel care conduce instituția. Am venit din Botoșani, unde am stat peste noapte. Eu am condus mașina TVR de la București, iar în dreapta mi-a stat Mișu Florea, cameraman. Nu am vrut să luăm un șofer cu noi ca să nu mai expunem încă un om. Vorbim totuși de Suceava, cel mai mare focar de COVID-19 de la noi și vorbim de o filmare în spitalul județean de aici, unitate medicală care aproape a intrat în colaps la sfârșitul lunii martie. În jur de 8, vine și comandantul spitalului. Facem cunoștință și mergem să ne echipăm pentru a putea intra în zona roșie. Echiparea nu e deloc ușoară. Trebuie să ai: combinezon, cizme de cauciuc, capelină, ochelari, mască, vizieră și 3 perechi de mănuși. Echipamentul este sigilat cu bandă adezivă în zona feței, a gâtului și la mâini. Colonelul medic îmi explică cum funcționează acum spitalul: are două circuite distincte pentru pacienții cu COVID-19 și unul pentru pacienții cu alte afecțiuni. Există o zonă tampon unde sunt ținuți și tratați cei care așteaptă rezultatele testelor pentru covid. După ce am filmat în mai multe saloane, am ajuns la Terapie Intensivă. Aici sunt internați 26 de bolnavi de COVID-19 în stare foarte gravă, dintre care 11 sunt intubați. Un pacient decedase cu vreo 15 minute înainte de venirea noastră. Încă este în salon, acoperit cu un cearșaf și cu o lumânare pe noptiera de lângă pat. Atmosfera din secția ATI e apăsătoare. E foarte cald. Transpir abundent și respir greu în echipamentul de protecție. Ochelarii mi s-au aburit și abia mai văd ceva cu ochiul drept. Liniștea grea e spartă doar de țiuitul monitoarelor pacienților. Fac un stand-up (reporterul vorbește în fața camerei). În spatele meu, în dreapta, un bărbat corpolent e pus în poziția prone (pe burtă) pentru a putea fi ventilat mai bine. Înainte să încep să vorbesc, mă uit la el și am impresia că aerul cald care mi se întoarce din masca FFP2 îmi arde gâtul. Pentru o fracțiune de secundă, am senzația că nu pot să respir… Am filmat în spitalul Suceava în jur de 2 ore. A ieșit un reportaj în premieră pentru România de vreo 6-7 minute. Poate fi văzut aici: https://www.adelinpetrisor.ro/sectia-ati-a-spitalului-suceava-in-prima-linie-a-luptei-cu-covid-19/