Titlul este luat dintr-o scenetă mai veche a celor de la Divertis și cred că descrie cel mai bine ceea ce urmează să vă povestesc. Pe la 4 dimineața, am mers la Camera de gardă a spitalului Grigore Alexandrescu. Smaranda a avut o indigestie: vărsase și se plângea că o doare tare burta. În camera de gardă, înaintea noastră, era o singură familie cu un băiețel de vreo 3 ani. La câteva minute după ce micuțul a fost dus în cabinet pentru consult, un bărbat de vreo 35 de ani, ras în cap, mic de statură, dar cu conformație de rugbist a intrat în încăpere. Cu o privire tulbure și cu un mers legănat, individul a intrat direct în camera medicilor. Mi s-a părut ciudat, însă m-am gândit că e părintele vreunui copil internat. După câteva zeci de secunde, mama băiețelului a ieșit speriată. Copilul era pe jumătate dezbrăcat. I-a spus soțului că un ciudat a intrat peste medici și nu vrea să mai plece. Am început să îi căutăm pe paznicii spitalului. Unul moțăia pe un scaun, într-un colț mai prost luminat, la doar câțiva metri de cabinet. Cel de-al doilea era pe un alt hol și se holba tâmp la un televizor deschis pe Disney Channel. Angajații Scorseze nu prea înțelegeau ce se întâmplă. Buimaci, au intrat totuși în camera medicilor. După câteva zeci de secunde, de acolo a ieșit individul. Paznicii nici măcar nu-l abordaseră. Ciudatul se hotărâse el să plece. Paznicii mergeau în spatele lui și păreau că-l protejeză, nu că-l dau afară. Am ieșit în curtea spitalului după individ. Acesta intrase deja într-un alt corp al spitalului. Unul dintre paznici abandonase cursa. S-a uitat la mine și mi-a zis hlizindu-se:
– Dom’le, ce nebun e ăsta?
– Nu ar fi mai bine să vă duceți după el și să-l scoateți de acolo?, am întrebat eu.
În momentul în care tînărul „badigard” a plecat în urmărire, un taxi s-a apropiat de intrarea în fața căreia stăteam. Șoferul mi-a povestit că el l-a adus pe bărbat la spital și că e sigur că acesta e drogat.
– L-am luat la comandă. Nu miroase a băutură, e drogat. Tot drumul mi-a cerut să-l duc la spital să-și facă injecția. Mă bucur că am scăpat de nebun…
Taximetristul nu a apucat să termine fraza și individul a apărut, s-a plimbat puțin în jurul mașinii, după care s-a urcat în spate.
– Ăștia nu vor să-mi facă injecția. Să mergem la alt spital, i-a spus el taximetristului.
Mașina a demarat, iar paznicii au răsuflat ușurați. Nebunul plecase și ei nu fuseseră nevoiți nici măcar să-l atingă. Nu am nimic cu cei doi angajați ai Scorseze. Muncesc și ei pentru mai puțin de 200 de euro/lună. Am ceva cu patronii care încasează bani frumoși de la spitale și, pentru a face profit mare, angajează pe niște salarii minuscule oameni total nepregătiți. Încercați să vă imaginați cam ce simte un medic de gardă păzit de astfel de agenți. După vreo 20 de minute de la episodul desprins din filmele cu proști, medicului de la Grigore Alexandrescu încă îi mai tremurau mâinile. În momentul în care trebuia să îi dozeze Smarandei un medicament, femeia s-a întors spre asistentă și a întrebat-o:
– Cât trebuie să îi dau la 21 de kg? Te rog să mă scuzi, dar sunt dată peste cap…
sursa foto: Mélanie Longuet
Este un episod îngrozitor ….. pe de altă parte, ce nu înțeleg eu este nevoia asta de ….paznici peste paznici, care, în baza unor legi cam ciudate au un loc de muncă, este adevărat, prost plătit, dar nu-și au rostul, în opinia mea.
Sănătate Smarandei! 🙂
Multa sanatate Smarandei ! Nu pot sa cred ca s-a intamplat asta…Am mai postat aici, imi place blogul tau. Ce trist si ce adevar crud.
Maria, Gigi, mulțumim. Sma e bine.
Sora mea e farmacista si au cam aceleasi probleme, vin tot felul de drogati sau nebuni prin farmacie, aceasta inchizandu-se destul de tarziu, iar ele trebuie sa (se) pazeasca, pentru ca cei angajati pentru asa ceva sunt doar de forma. Am auzit de la ea multe povesti asemanatoare; din pacate, asa cum ai spus, firmele nu au nicio problema in a avea profituri maxime cu eforturi minime.
Ne bucuram ca Smaranda e bine.