Am fost ieri la Curtea de Apel, la procesul fiului Sorinei Plăcintă. 
Am găsit un pechinez negru, bătrân, care stătea fix în ușa Curții de Apel. Se vedea clar că-și așteaptă stăpânul. Tresărea la fiecare deschidere, își ciulea urechile. Neștiind ce e cu el, jandarmii au încercat fără succes să-l alunge. Am avut noroc și am prins și reîntâlnirea. Într-o pauză de o țigară, am făcut acest „fotoreportaj”. Pechinezul negru e un fel de Hachiko* de România. 🙂
* Hachiko – un câine care și-a așteptat stăpânul ani în șir, în fața gării Shibuya-Tokyo. Stăpânul murise, dar asta nu l-a împiedicat pe credinciosul patruped să păzească 9 ani ușa gării.
Un caine mic, cu suflet mare 🙂
🙂
Am vazut filmul,chiar mi-au dat lacrimile!Macar de-ar avea si oamenii jumatate din devotamentul cainilor!
Simpatic..ce suflet sa ai sa vii cu cainele la proces si sa il lasi afara ?
Chiar natasa ce mai face ? 😀
americanu, Natasa face foarte bine. E la ai mei. Are un bun prieten, Azorica, o corcitura de golden salvata de pe strada de tata. 🙂