De vreo două luni, Natașa este la ai mei. Pentru că eu am tot fost plecat și nu avea cine să o scoată afară, am luat decizia să o mutăm (temporar, sper eu) la Buzău. Acum două zile, ne-am reîntâlnit. Ce dragoste… Dădea din coadă de aveam impresia că-și va rupe coloana, a sărit pe mine, mi-a adus toți papucii din curte. Festival! După ce s-a mai calmat, s-a așezat lângă mine și nu s-a desprins din acel loc decât în momentul în care am plecat și ea m-a condus până la poartă. E un câine super-simpatic! 🙂

8 thoughts on “Fotografii din exil”
  1. Ar fi pacat sa nu o luati inapoi…e altfel cand ai un catel sau o pisica,cu toate ca mai roade un papuc,mai da jos floarea,nu te lasa sa dormi 😀

    1. americanu, nu prea a ros. problema e ca eu plec des si maria se descurca greu si cu cainele care trebuie scos…:(

  2. Jos palaria pentru asa catztel! E super haios numai dupa cum se uita in poza, ce sa mai zic daca ti-ai petrece cateva momente alaturi de ea…
    Din pacate saraca nu stie ca e o mica victima a efectelor colaterale din TVR… 🙁 Nici sa critici lucruri evidente nu mai dau voie astia!

    In fine, ma bucur ca ai asa catzel si cred ca isi va recupera Adelinul cat mai curand!

  3. E foarte draguta catelusa voastra! 🙂 Din pacate, cunosc sentimentul… Si noi am fost nevoiti sa renuntam la catelul nostru drag (nu aruncati cu pietre, va rog!), l-am dus la tara, din aceleasi motive: sotul meu avea treaba de dimineata pana seara, mai pleca in delegatii si eu eram si cu fetita si cu catelul, si dimineata si seara, mi-era greu…Intr-o mana tineam lesa si cu cealalta „conduceam” caruciorul…Si aveam un fox terrier, plin de energie si fff jucaus, neastamparat!!! 🙂 Avea 4 ani cand l-am dus la tara. Ar fi frumos daca peste o vreme, poate 1-2 ani, veti putea sa o aduceti inapoi. Oricum, voi o vedeti destul de des, ca e la ai tai si e relativ aproape de Bucuresti…E adevarat, insa, ca sufera, precis ii e dor de voi, cainii sunt f atasati de stapanii lor, mai ales ca o aveati de cand era pui…

  4. Hei, n-ati adus-o inapoi inca ? Pacat, un catel iti lumineaza ziua, indiferent cat de obosit/stresat ai fi, cand te intorci acasa si vezi cum te intampina…:)

    Ciocolatica noastra a inceput sa ma miroasa la burta si sa se uite ciudat la mine, probabil presimte ca-i vine tovarasa de joaca 😀

    1. Dana, am fost plecat foarte mult si pentru Maria ar fi fost greu si cu copil si cu Natasa. Ne e tare dor de ea.

  5. Uf, asa e…pacat totusi. Am citit si blogul Mariei, cred ca trebuie sa ne consideram norocosi. Din cauza curtii, Alka a fost – in termeni relativi – mai „cuminte” decat Natasa (ma rog, la noi au „disparut” crizanteme, trandafiri cataratori, iedera etc)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.