Sma începe azi grădinița. Mă aștept la ceva plânsete. Săptămâna trecută, am dus-o de vreo două ori și a stat câteva ore. Am avut parte de lacrimi și de „Tata vreau acasă la mine!” 
Potrivit educatoarelor, s-a calmat destul de repede și și-a făcut și câteva prietene. Dacă o întrebi cum le chemă, își îndoaie degețele și le înșiră: Carina, Ana și Sofia. Din nefericire, Eva ( cea mai bună prietenă ) va merge la altă grădiniță.
poate fi cel mai frumos „razboi” al tau,si cel mai placut. Sa va traiasca ,si voi pe langa ea…!
edy, este cel mai greu razboi pentru ca meseria de parinte se invata din mers. Satisfactile acestui”razboi” sunt insa cele mai mari. 🙂
nicoleta, mulțumim. Avem răbdare. Acestea chiar nu sunt probleme.:)
Primele zile sunt mai grele 😀 dupa o sa planga cand va trebui sa o iei dupa progam :))
Draga de ea !!!Va doresc rabdare,toate se rezolva.
Ha! Deci experimentăm chestii noi, mai ceva decât zborul cu avionul!!!
PS: al meu, în al doilea an de grădiniţă, a fost în tabără la Mangalia. O săptămână noi am stat ca pe jar, el se bălăcea în apă. Seara, educatoarea băga telefonul în priză şi aveam cu toţii „ora de convorbire cu copiii„. La noi dura vreo două minute: lasă, că vorbim acasă, acum am treabă!!! „Treaba„ era una dulce şi blondă, dar asta am aflat mult mai târziu.
Am reusit sa trecem aceasta incercare cu destule emotii. Culmea, problemele nu au aparut in primele zile. Iata la ce te poti astepta:
http://jumatati.blogspot.ro/2010/12/protest-spontan.html
Si acum ma intreb cum am rezistat…