La nici trei ani, Smarandei pare să-i placă muntele. Merge prin pădure fără să se plângă sau să ceară să fie luată-n brațe. Nu vă imaginați că am băgat-o la marș forțat. Nu, dar încercăm să-i arătăm că munte nu înseamnă orașul Sinaia sau cota 1400. A mers prin pădure, a adunat conuri și flori. Sperăm ca peste câțiva ani să facem trasee ușoare prin Bucegi. Oricum, iarna aceasta sper să o urc pe schiuri. 🙂

 

6 thoughts on “La munte”
  1. Copilul meu Andrei are 4 ani si am fost anul acesta cu el la munte. Credeam ca este prea mic pentru asemenea vacanta dar mi-a demonstrat ca varsta e doar o cifra cum zic unii. Iarna asta mi-am promis ca o sa il invat sa schieze si sper sa ma tin de promisiune. Se pare ca Smaranda este mult mai ambitioasa decat fiul meu. Oricum am inteles de la specialisti ca muntelele este cel mai bun lucru pentru cei mici.Felicitari pentru micuta asta extraordinara.

  2. Daca folositi conurile la munca creativa pentru ornamentele / decorarea casei pentru toamna-iarna fetita va fi si mai incantata de urcusul pe munte! IAr diferitele plantute sau florile odata uscate (ca pentru ierbar) pot fi puse in felicitari creative cu totul speciale pentru cei dragi. cu bine, c.p.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.