Inimă de “jurnalist”

Un tată disperat sună o cunoscută moderatoarea de la o mare televiziune. Îi mărturisește femeii că a ajuns la capătul puterilor. Fiul său  este în stare vegetativă de un an și lui i se pare că autoritățile nu-l ajută. Băiatul are 30 de ani, este polițist și a fost rănit într-o misiune. Omul îi spune jurnalistei că vrea să-și dea foc. Aproape că plânge la telefon.

– Unde și la ce oră? Aceasta a fost singura reacție a cunoscutei moderatoare…

P.S.

Din  nefericire, povestea nu este o născocire a imaginației mele. S-a întâmplat săptămâna aceasta și mi-a fost spusă chiar de tatăl polițistului Codruț Oprea.

25 thoughts on “Inimă de “jurnalist”

  1. VirtualKid

    Intr-un mod asemanator mi-am pierdut si eu pe unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut: a avut un atac de cord pe strada si nu l-a bagat nimeni in seama decat ca sa-i fure telefonul mobil.
    Apoi a stat in spital ca o leguma, iar medicamentele care l-ar fi putut salva i-au fost administrate foarte tarziu, dupa ce am facut o cheta printre toti cei care il cunosteau.

    Moderatoarea respectiva cred ca isi roade unghiile pentru ca nu s-a dus ea sa-i ia interviu lui Mihaita Nesu.

    Pacat ca nu are nume! Foarte pacat!

    Reply
  2. americanu

    Ahh una si mai dura…cica il trimite acasa pe baiat…..adica pe Danezul il tinem la parnaie il hranim cu 20 de mil pe luna…iar politist “il trimitem acasa…da-l in colo si asa e o leguma….”
    Voi vedeti ce in tara traim ?!?! Cand a venit de la Viena cica se ingrase chiar…acuma de cand e in Romanica……..

    Reply
  3. curly

    Adelin,
    e mai degraba incorect sa nu-i dai numele decat invers…poate si postul asta al tau sa arunce (inca) o umbra pe toata tagma
    are dreptate VirtualKid – fara nume, vorbim discutii

    Reply
  4. de gustibus

    Intr-un final, Adelin, ti-ai dat si tu masura si limitele. Da, prin asta confirmi ca este din aceeasi specie de jurnalisti cu cea prasita in epoca jurnalismului de cretacic. Sa ma scuzi ca te includ aici. Tu te incluzi aici prin simplul fapt ca nedand numele sub-fiintei numita jurnalisata ti-ai marcat locul de filiatie. Ti-ai ales parte baricadei pe care te situezi.
    Inca odata, regret sincer ca trebuie sa scriu la modul acesta despre tine. Mi s-a parut ca ai avea alta textura.
    Probabil ca viata te-a impins si pe tine, la fel cum ne centrifugheaza pe toti, spre zonele sordide si intunecate ale umanitatii.
    Daca iti eliberai constiinta si dadeai numele individei, desigur, iti atrageai oprobiul breslei si iti castigai respectul nostru. Chestie de prioritati, nu? Ai sa citezi in sinea ta cateva vorbe despre loialitate, loialitatea de breasla. Nimic mai fals. O trupa de comando ce executa misiuni in situatie de clear and present danger poate avea acest gen de loialitate. Dar si acolo exista limite si cand ele sunt depasite, caracterele apar si regleaza situatiile.
    Se poate spune ca jurnalismul este un act CIVIL si deci jurnalistii sunt civili.
    Nimic mai fals.
    Jurnalistii sunt o armata. Oamenii inrolati in ea manuiesc cele mai teribile arme limitati de propriile constiinte. Si mai periculos, formeaa o armata fara comandanti. Zeci de triburi cu armate separate iti arunca-n fata zilnic zeci de fete ale aceleiasi realitati.
    Si atunci, de nu? Orice domnisorica purtatoare a unor usoare urme de circumvolutiuni isi permite acte de genul celor comentate de tine.
    Si, desigur, asta la adapostul vostru si al tau, al confratilor.
    Om fi noi mai prosti [in perceptia unor self-elitisti] dar nu uitati, suntem mai multi si va hranim cu realitatile ce le generam.
    Ce caine este acela care musca mana ce il hraneste? Desigur, cainele democratiei, presa.
    Si cainii se impusca…
    asta casa parafrazez un titlu clasic.
    Inchei cu acelasi bitter taste.
    Eh, doar o zi mai proasta.

    Reply
    1. Adelin Petrisor Post author

      De gustibus, curly, eu imi asum si bunele si relele breslei. De gustibus sunt convins ca nici tu nu esti vreo maica Tereza. De ce nu ii dau numele? Pentru simplul fapt ca daca ar fi singura din breasla, ati fi recunoscut-o din prima. Trist e ca multi se incadreaza-n acest sablon. Curly, corecta, incorecta e decizia mea. De gustibus, toti ne atingem la un moment dat limitele. Unii le ating foarte repede ptr. ca nu sunt asa de sus… Asta e. Te asigur ca toti avem necazuri…

      Reply
  5. de gustibus

    Inteleg perfect ce spui.
    Unii isi ating limitele mai repede pentru ca ele sunt, cum zici, prea jos.
    Altii isi ating limitele mai repede pentru ca “ard” prea repede, viteza prea mare.
    In ce priveste decizia, nu mi-am permis sa fac aprecieri asupra corectitudinii ei. Doar am spus ca ti-ai precizat pozitia in raport cu o linie de demarcatie imaginara.
    Si, da, nu sunt o Maica Tereza. Iar despre ea nu vorbesc decat cand am info verificate si din a treia sursa. At least.
    Pot insa da un citat prea bine cunoscut:
    “Homo sum, humani nihil a me alienum puto”.
    Problema cu tine insa, caci despre asta vroiam sa scriu, este ca in mod sigur m-am indus singur eroare.
    Te-am pozitionat cumva din proprie eroare pe un soclu prea inalt iar acum mi-e greu de doua ori.
    Mi-e greu sa-mi recunosc eroarea.
    Mi-e si mai greu pentru ca nu am ce plasa in loc la nivelul respectiv.
    Asa ca pentru mine ramai unde erai si asa cum te-am cunoscut. Ca ne cunoastem personal dooar…

    Reply
  6. danaB

    Off!!! Parca te inteleg de ce nu dai numele realizatoarei: in secunda 2 s-ar auzi din regie “dar dovezi aveti?” Deci… :((
    Pe de alta parte, nedandu-i numele faci mai rau (din pacate, pt ele…) pentru ca fiecare realizatoare cunoscuta (Firea, Cretulescu, Grecu, Zeicescu, Stoicescu, Dragostescu etc etc) are sansa ca, in mintea noastra sa fie ACEA realizatoare lipsita de suflet, care pare foarte aproape de nevoile oamenilor cand e in fata camerelor de filmat si care este cu totul altceva atunci cand camera de filmat lipseste. Trist…., dar, mai conteaza pt cineva?…. nu cred! De fapt sunt convinsa ca nu mai sunt foarte multi oameni care sa creada orbeste in ceea ce spun domnii de la televizor…

    Reply
  7. americanu

    Mai are vre-o importanta numele femeii….fratilor baiatul ala e in stare vegetativa de 1 an acusi…procesul terminatului aluia bate pasul pe loc….pe stat il toare fix in cur de soarta acestui politist…..care facea filaj in timpul lui liber..
    PS:de gustibus inainte sa te dai mare goethe pe aici, te intereseaza putin despre caz,dar deh geme tara de atotcunoscatori si intelectuali ca tine care sari ca arsi pt cel mai mic rahat….sry dar chiar nu am chef de cenzura si inca un mic ps…stiu ca am facut praf limba romana….un semi-geniu ca tine prima data asta o sa imi replice 😉

    Reply
  8. Marian S

    Imi pare rau, dar acum nu mai glumesc ca la faza cu avioanele.
    Aici trebuia sa fie ori alba, ori neagra. Adica, daca tot ti-e frica sau jena sa ne dai numele in cauza, mai bine nu scriai articolul.
    Altminteri incep sa ma intreb ce diferenta este intre “la ce oră îşi dă omul foc“ si “la ce ora mai împuşcă americanii niste afgani prin Kabul“. Pacat.

    Reply
    1. Adelin Petrisor Post author

      Marian S, esti liber sa te intrebi ce vrei. Nici macar nu esti obligat sa ma citesti. Cum nici eu nu sunt obligat sa ma justific. Clar?

      Reply
  9. de gustibus

    Dilema zilei:
    VRE-O
    VR-E-O
    Guma de mestecat “Gramatica”!
    Cel mai inalt grad de elasticitate! Atestat.
    El a vr-u-t-o.

    Pe de alta parte, Adelin, chiar nu ai a te justifica. Ori aici in redactie, la telefon, ori pe teren in focul luptelor, problema este aceeasi.
    Liberul arbitru te ghideaza de asa natura incat TU stii ce optiune sa urmezi.
    Si cum inca nu putem percepe nimic in afara bazei temporare, normal ca iti ordonezi prioritatile programului pe scala temporala.
    Altfel spus, daca procedam la ricoseuri de logica ajungem sa spunem ca si in cazul prezentatoarei, de vina era ceasul, in esenta.
    Sau ramane sa gandim pe model Miss Univers de Grămadiţii de Jos, sa salvam balenele, sa ARE toata lumea “demâncare”. Ah, si sa transmitem NUNTE frumoase in direct. Ca la alea se stie ora.

    Este ca era mai bine aia cu VRE-O ?

    Reply
  10. ruxa

    ah, de ce nu pricepeti ca e irelevant cine a pus intrebarea atata timp cat, asa cum spune adelin, putea sa fie oricare dintre cele insirate de voi in comentarii.

    aici nu e vorba despre o situatie punctuala, e vorba despre o stare de fapt a presei autohtone.

    Reply
    1. Adelin Petrisor Post author

      Ruxa, nu chiar oricare. Mai sunt destui moderatori si jurnalisti normali. Intr-o tara ca a noastra, per total, breasla din care fac parte nu poate fi altfel decat societatea. Asa sunt si medicii si politicienii etc.

      Reply
  11. andy

    Dacă vroia suport moral putea să sune la o biserică nu la un jurnalist. Suni la jurnalist când vrei să-ți faci publică nebunia, doar nu ai pretenții să i se facă milă de tine și să-ți devină ghid spiritual…

    Reply
  12. nic

    Te citez: “Ruxa, nu chiar oricare. Mai sunt destui moderatori si jurnalisti normali. ” Tocmai din aceast motiv ar fi trebuit sa spui cine este persoana in cauza. Altfel fiecare din cei normali poate fi banuit de catre cei care nu ii simpatizeaza, si nu ar fi corect fata de normalitate.

    Reply
  13. om_simplu

    Sunt un om oarecare, un spectator anonim la spectacolul numit viata cu tot ce are ea frumos, urat, hazliu si trist. Si dvs. dle Petrisor ati prezentat aici
    un caz foarte trist, din pacate, si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: doar asta sa insemne democratia, libertatea presei si cea de exprimare dupa 20 de ani? Cu ce difera reactia autoritatilor de acum, fata de cea de dinainte de ’89?? Cu mai nimic constat … Si reactiile … cat de surprinzatoare, unele … Goana asta nebuna dupa totul si de fapt dupa nimic chiar i-a dezumanizat pe unii semeni??? Le-a impietrit inima? Unde este compasiunea proverbiala a romanului? Unde este vorba buna catre semenul aflat la grea restriste sau in suferinta? Unde este lacrima din suflet ori suspinul de regret in fata unui asemenea caz?? Mai stim macar ce sunt: compasiunea … lacrima … deontologia profesionala … limita omeneasca???
    Draga ‘jurnalista’, cred ca ti-ai dat seama (macar!) ca se putea mai mult decat n/ai facut tu! Probabil esti foarte tanara, probabil ca-ti doresti sa dobandesti foarte repede si cu orice pret notorietatea … dar nu asa! Nu cu pretul sufletului unui parinte indurerat si disperat!… In rest, iti doresc sa nu cunosti niciodata ACEST gen de durere si nici ACEASTA disperare pe care o incearca tatal politistului din articol … caci s-ar putea sa te bata ganduri de ‘stire in exclusivitate’ transmisa in ‘prime time’ de o tanara reporterita ‘chiar de la fata locului’ …
    Sau, scuze pentru tot ce-am spus draga ‘jurnalista’, in cazul in care raspunsul la intrebarea mea este ‘da’, dar am uitat sa te intreb ceva: esti om?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.